Țestoasele nu sunt broaște: țestoasele din Dobrogea și Delta Dunării

Le spunem „broaște țestoase”, dar țestoasele nu sunt broaște. Sunt reptile, ca șopârlele și șerpii, iar studiile genetice arată că rudele lor cele mai apropiate de azi sunt crocodilii și păsările. Broaștele sunt amfibieni, un grup cu totul diferit, despărțit de strămoșii reptilelor de peste 300 de milioane de ani. „Broască țestoasă” este doar un nume popular înșelător, păstrat din obișnuință. Corect este simplu: țestoasă.

În Dobrogea și în Delta Dunării trăiesc două specii autohtone, una de apă dulce și una de uscat. Foarte rar, Marea Neagră aduce și o țestoasă de mare, iar în bălți apar tot mai des țestoase exotice eliberate de foștii lor stăpâni. Iată cum le deosebești de broaște, ce este interesant la ele și cum să te porți când întâlnești una.

Pe scurt

De ce o țestoasă nu este o broască

Diferențele se văd ușor, dacă știi unde să te uiți:

• Pielea. Țestoasa are solzi și plăci cornoase, iar pielea ei este uscată. Broasca are pielea goală și umedă, fără solzi, și respiră în parte prin ea.
• Ouăle. Țestoasa depune pe uscat ouă cu coajă, pe care le îngroapă în pământ sau în nisip. Chiar și țestoasa de apă și țestoasa de mare ies pe mal ca să ouă. Broasca își depune ponta în apă, o masă gelatinoasă de ouă fără coajă.
• Puii. Din oul de țestoasă iese o țestoasă în miniatură, cu carapace, gata să se descurce singură. Din oul de broască iese un mormoloc cu coadă, care respiră prin branhii și abia după câteva săptămâni sau luni se transformă în broască.
• Respirația. Țestoasa respiră cu plămâni toată viața, din prima zi. Broasca respiră prin branhii cât este mormoloc, apoi prin plămâni și prin piele.
• Scheletul. Carapacea țestoasei face parte din schelet. Nicio broască nu are așa ceva.

Confuzia vine probabil din faptul că țestoasa de apă trăiește în aceleași bălți cu broaștele și sare în apă la fel de repede când te apropii. Dar niciun pui de țestoasă nu a fost vreodată mormoloc.

O carapace construită din schelet

Carapacea nu este o cutie de piele întărită, ci o parte a scheletului. Plăcile de pe spate s-au format din coaste și din vertebre lărgite, sudate între ele, iar plastronul, partea de pe burtă, din oase ale umerilor și ale abdomenului. Peste oase stau plăcile cornoase, scuturile, care cresc adăugând straturi noi pe margini. Inelele care se văd pe ele arată perioadele de creștere, dar nu spun sigur vârsta: la adulți se suprapun și se tocesc.

Pentru că și coastele au ajuns în carapace, țestoasa nu își poate umfla pieptul ca noi. Respiră altfel decât celelalte reptile, cu ajutorul unor mușchi care împing și trag organele interne, ca un piston.

Evoluția: o jumătate de carapace

Fosilele au arătat în ultimele decenii cum s-a format această armură. Odontochelys semitestacea, „țestoasa cu jumătate de carapace”, descoperită în China și descrisă în 2008, are în jur de 220 de milioane de ani și avea doar plastronul; spatele era acoperit numai de coaste lărgite. Trăia în ape puțin adânci, de coastă. Proganochelys, din Germania, cu aproximativ 210 milioane de ani, avea deja o carapace completă și trăia pe uscat. Strămoși și mai vechi, precum Pappochelys, de acum aproximativ 240 de milioane de ani, aveau doar coaste lățite, primul pas spre carapace. Dezvoltarea embrionară a țestoaselor de azi repetă, în linii mari, această poveste.

Speciile din Dobrogea și Delta Dunării

Țestoasa de apă (Emys orbicularis) trăiește în bălțile, canalele și lacurile cu vegetație din toată Delta Dunării. Are carapacea închisă la culoare, cu pete și puncte galbene, și se încălzește la soare pe bușteni și pe plauri, de unde se aruncă în apă la cel mai mic zgomot. Femelele ies pe grinduri ca să își îngroape ouăle în nisip. Citește despre țestoasa de apă.

Țestoasa dobrogeană (Testudo graeca) este o țestoasă de uscat a stepelor, a dealurilor însorite și a tufărișurilor din Dobrogea, cu carapacea bombată, galben maronie cu pete negre. Iernează îngropată în pământ și iese primăvara, când o vezi des traversând drumurile. În Delta Dunării trăiește pe grindurile mari, precum Letea și Caraorman. Citește despre țestoasa dobrogeană.

Țestoasa de mare (Caretta caretta) trăiește în Marea Mediterană și în oceanele calde și intră foarte rar în Marea Neagră. În România sunt documentate doar două exemplare, amândouă pe plajele Rezervației Biosferei Delta Dunării: o femelă în 1968, în județul Tulcea, și un mascul în septembrie 2016, la Vadu. Citește despre țestoasa de mare.

Lista completă a reptilelor și amfibienilor o găsești în lista noastră de reptile și amfibieni.

Curiozități

• Rude cu păsările. Analizele ADN arată că țestoasele sunt mai apropiate de crocodili și de păsări decât de șopârle și de șerpi. Un stârc din Delta Dunării este o rudă mai apropiată a țestoasei de apă decât orice broască din aceeași baltă.
• Fără dinți. Țestoasele nu au dinți. Fălcile sunt acoperite de un cioc cornos, cu margini tăioase, care crește toată viața.
• Temperatura alege sexul. La țestoasa de apă și la țestoasa dobrogeană sexul puilor nu este stabilit de gene, ci de temperatura din cuib: ouăle incubate la cald dau mai ales femele, cele incubate la răcoare dau mai ales masculi.
• Iarna sub apă. Țestoasa de apă iernează luni întregi în mâlul de pe fundul bălților, fără să iasă la suprafață. Metabolismul ei încetinește atât de mult încât o parte din oxigenul de care are nevoie îl preia direct din apă.
• Somnul de iarnă al țestoasei dobrogene. Țestoasa dobrogeană se îngroapă în pământ toamna și iese abia primăvara. Primele zile calde din martie și aprilie sunt cel mai bun moment să o vezi.
• Nu își poate părăsi carapacea. Țestoasa din desenele animate care își lasă carapacea pe mal nu există. Carapacea înseamnă coloana și coastele animalului.
• Ochii trădează sexul. La țestoasa de apă masculii au de obicei ochii roșiatici sau portocalii, iar femelele gălbui.
• Pintenii țestoasei dobrogene. Numele englezesc, „spur-thighed tortoise”, vine de la micii pinteni cornoși de pe spatele coapselor.
• Viață lungă. Țestoasele cresc încet și trăiesc zeci de ani, mult mai mult decât majoritatea animalelor de mărimea lor.

Ce faci dacă vezi o țestoasă

O admiri și o fotografiezi, ceea ce chiar ajută: unele exemplare sunt identificate corect ulterior, după fotografii. Nu o iei din locul ei. Țestoasele nu sunt jucării și nu pot trăi bine într-un terariu; lasă-le în natură și vino să le vezi acolo, libere. Dacă găsești o țestoasă dobrogeană pe șosea, o poți muta cu grijă pe marginea drumului, în direcția în care mergea, apoi o lași în pace.

Am o țestoasă exotică și nu o mai pot ține

Nu o elibera în natură. Țestoasa de Florida și alte specii exotice concurează cu țestoasa de apă pentru hrană și pentru locurile de însorire și pot aduce boli și paraziți. Eliberarea lor nu este un gest de milă, ci un rău făcut faunei locale. Dacă nu o mai poți ține, cere ajutorul unui magazin de animale sau al unui adăpost, ca să îi găsească un nou stăpân.

Amenințări

Pentru țestoasa dobrogeană cele mai mari pericole sunt aratul pajiștilor și al stepei, incendiile, traficul rutier și colectarea ilegală. Pentru țestoasa de apă, desecarea bălților, distrugerea locurilor de ouat de pe grinduri și concurența speciilor exotice. Ambele sunt strict protejate de legea română și de directivele europene.