Nr. 13 în lista noastrăȚestoasa de apă (Emys orbicularis)

Țestoasa de apă (Emys orbicularis) este una dintre reptilele întâlnite cel mai des în Delta Dunării. În zilele însorite de primăvară, zece sau chiar douăzeci de țestoase pot sta la soare împreună pe un trunchi căzut sau pe un covor plutitor de vegetație de-a lungul unui canal. La cea mai mică mișcare a unei bărci care se apropie, alunecă în apă, adesea înainte ca vizitatorii să le fi observat.

Pe scurt

Când se poate observa în Delta Dunării și în Dobrogea

1. IanFoarte rar
2. FebFoarte rar
3. MarModerat
4. AprAbundent
5. MaiAbundent
6. IunAbundent
7. IulAbundent
8. AugAbundent
9. SepAbundent
10. OctModerat
11. NoiFoarte rar
12. DecFoarte rar

Statut local

Activă din martie până în octombrie; hibernează iarna sub apă.

Lista Roșie IUCN

Aproape amenințată (NT)

Lista noastră

Nr. 13 din 30 · vezi lista completă

Identificare

Țestoasa de apă are o carapace ovală, ușor bombată, de obicei maro închis până aproape neagră, ornată cu pete fine galbene și linii radiale. Desene galbene asemănătoare se văd pe cap, gât și membre.

Partea de dedesubt a carapacei, numită plastron, este în general galbenă cu pete închise și uneori devine aproape neagră la exemplarele bătrâne. Are o articulație flexibilă care permite o mișcare limitată.

Masculii au de obicei plastronul ușor concav și coada mai lungă și mai groasă. Ochii lor sunt adesea roșiatici, în timp ce femelele au în general ochii gălbui, deși culoarea ochilor variază de la un exemplar la altul.

Hrana și felul în care se hrănește

Țestoasa de apă este o omnivoră oportunistă, care se hrănește mai ales cu hrană animală, în special când e tânără. Hrana ei include larve de insecte acvatice, melci, crustacee, viermi, mormoloci și pești mici. Adulții pot mânca și vegetație acvatică.

Se hrănește ușor cu animale acvatice moarte sau slăbite, contribuind la reciclarea materiei organice în ecosistemele zonelor umede. Hrana este înghițită sub apă, unde țestoasa folosește mișcările apei ca să o ajute să ajungă în tubul digestiv.

Reproducere

Împerecherea are loc în apă, de obicei primăvara. În mai și iunie femelele ies din apă să caute locuri însorite de cuibărit, cu sol potrivit, parcurgând uneori câteva sute de metri de la habitatul lor acvatic obișnuit.

Femela sapă un cuib în formă de clondir, adesea în teren nisipos, și depune de obicei între trei și șaisprezece ouă, pe care apoi le acoperă cu grijă cu pământ.

Ca la multe țestoase, temperatura la care se dezvoltă embrionii le influențează sexul. Puii ies de obicei spre sfârșitul verii sau la începutul toamnei, deși unii rămân în cuib toată iarna și ies în primăvara următoare.

Țestoasa de apă în Delta Dunării

Delta Dunării oferă țestoasei de apă un habitat potrivit întins, cu rețeaua ei de lacuri, canale, mlaștini și ape dulci lente. Specia este răspândită în rezervație și este considerată relativ comună în evaluările herpetologice regionale.

Grindurile nisipoase precum Letea și Caraorman, împreună cu malurile înalte potrivite, oferă posibile locuri de cuibărit. Combinația dintre zonele acvatice de hrănire și terenul uscat, însorit, din apropiere este deosebit de importantă pentru reușita reproducerii.

Aprilie și mai sunt luni excelente pentru observarea țestoaselor de apă. Petrec mult timp la soare, adesea înainte ca vegetația să devină destul de deasă ca să le ascundă.

Dintr-o barcă lentă sau cu motorul oprit le poți vedea odihnindu-se pe crengi căzute și pe vegetație plutitoare. Din bărcile rapide de obicei nu se vede mai mult decât valurile lăsate în urmă când țestoasele dispar sub apă.

Activitatea de-a lungul anului și supraviețuirea iernii

Țestoasele de apă devin în general active în martie sau aprilie, pe măsură ce cresc temperaturile apei și aerului. Primăvara, statul la soare le ajută să își încălzească trupul și să devină active după lunile reci.

Activitatea continuă toată vara și scade treptat toamna. Până în octombrie sau noiembrie, în funcție de temperaturi, cele mai multe exemplare intră într-o perioadă de amorțire de iarnă.

De obicei iernează sub apă, adesea îngropate în mâlul moale de pe fund. În această perioadă metabolismul lor încetinește foarte mult, reducând nevoia de oxigen. Pot absorbi cantități mici de oxigen dizolvat prin suprafețe specializate, inclusiv pielea și mucoasele, ceea ce le permite să rămână sub apă perioade lungi.

Conservare și amenințări

Deși este încă relativ comună în Delta Dunării, țestoasa de apă se confruntă cu mai multe amenințări. Ouăle și puii sunt vulnerabili la prădători precum vulpile, șacalii, enoții și corvidele. Prădarea cuiburilor poate fi deosebit de severă în unele locuri și în unii ani.

Adulții se pot prinde și îneca în plasele de pescuit pentru că, la fel ca toate țestoasele, au plămâni și trebuie să respire aer. Pierderea locurilor de cuibărit și mortalitatea pe drumuri, mai ales printre femelele care merg spre locurile de cuibărit, sunt alte griji.

Țestoasele nenative eliberate, mai ales țestoasa de Florida (Trachemys scripta), sunt o altă problemă de conservare. În unele habitate europene a fost documentată concurența pentru locurile de stat la soare și pentru alte resurse, deși gravitatea ei variază de la un loc la altul.

Țestoasa de apă este protejată prin legislația europeană de conservare. Păstrarea unor zone umede sănătoase, a locurilor potrivite de cuibărit și a legăturilor naturale dintre habitatele acvatice și cele terestre este esențială pentru supraviețuirea ei pe termen lung.

Curiozități despre țestoasa de apă

• Poate trăi zeci de ani. Unele exemplare pot depăși 40 de ani în sălbăticie.
• Baia de soare este esențială. Statul la soare îi permite țestoasei să își ridice temperatura corpului, ajutând digestia, mișcarea și alte procese fiziologice.
• Temperatura cuibului influențează sexul. Temperatura de incubație are un rol important în a stabili dacă puii se dezvoltă ca masculi sau ca femele.
• Supraviețuiește iernii sub apă. Metabolismul mult încetinit îi permite să rămână sub apă perioade lungi fără să respire aer.

Unde și când vezi țestoasa de apă în Delta Dunării

Țestoasa de apă poate fi întâlnită în mare parte din Delta Dunării, oriunde sunt habitate potrivite de apă dulce. Caută exemplare care stau la soare pe trunchiuri căzute, crengi ieșite din apă, vegetație plutitoare și maluri liniștite.

Primăvara, mai ales aprilie și mai, oferă unele dintre cele mai bune ocazii de observare. Țestoasele pot fi văzute și vara și la începutul toamnei, deși temperaturile ridicate și vegetația deasă le pot face mai puțin vizibile.

Apropierea lentă și păstrarea unei distanțe respectuoase sunt cele mai bune moduri de a le observa și fotografia. Cu răbdare, poți urmări aceste reptile remarcabile fără să le faci să se retragă în apă.