Nr. 14 în lista noastrăȚestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca)

Țestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca) este singura țestoasă de uscat nativă din estul României. La noi trăiește în Dobrogea, unde populațiile ei sunt printre cele mai nordice din arealul speciei. Această reptilă longevivă poate trăi peste 50 de ani și se hrănește aproape numai cu plante.

Pe scurt

Când se poate observa în Delta Dunării și în Dobrogea

1. IanFoarte rar
2. FebFoarte rar
3. MarFoarte rar
4. AprModerat
5. MaiModerat
6. IunModerat
7. IulModerat
8. AugModerat
9. SepModerat
10. OctRar
11. NoiFoarte rar
12. DecFoarte rar

Statut local

Activă din aprilie până în octombrie în Dobrogea; hibernează iarna.

Lista Roșie IUCN

Vulnerabilă (VU)

Lista noastră

Nr. 14 din 30 · vezi lista completă

Identificare

Țestoasa de uscat dobrogeană are o carapace înaltă, bombată, de la maro gălbui la maro măsliniu, de obicei cu pete închise pe fiecare placă. Picioarele puternice sunt acoperite cu solzi protectori și adaptate mersului pe teren uscat și accidentat.

Două caractere o ajută să fie deosebită de țestoasa lui Hermann (Testudo hermanni), care trăiește în sud-vestul României. Placa supracaudală, aflată deasupra cozii, este de obicei nedivizată, iar fiecare coapsă din spate are un tubercul cornos conic proeminent, un pinten. Spre deosebire de țestoasa lui Hermann, coada ei nu se termină cu un vârf cornos distinct.

Activitatea de-a lungul anului și reproducerea

În Dobrogea țestoasele de uscat ies de obicei din amorțirea de iarnă la sfârșitul lui martie sau în aprilie, pe măsură ce se încălzește solul. Primăvara este și o perioadă importantă pentru curtare. Masculii urmăresc femelele, uneori împingându-le cu carapacea sau mușcându-le de picioare înainte de împerechere.

În mai și iunie femelele caută locuri însorite cu sol potrivit, unde își sapă cuiburile cu picioarele din spate. O pontă are de obicei între două și opt ouă, deși numărul variază.

Incubația durează toate lunile calde, iar puii ies în general la sfârșitul verii sau la începutul toamnei. Ca la multe țestoase, temperatura de incubație influențează sexul puilor, iar temperaturile mai ridicate tind să dea mai multe femele.

În cele mai fierbinți zile de vară activitatea se concentrează adesea în orele mai răcoroase ale dimineții și serii. Țestoasele caută umbra sub tufișuri sau printre vegetație ca să nu se supraîncălzească. Când temperaturile scad toamna, se pregătesc pentru amorțirea de iarnă, adăpostindu-se în pământ sau în alte locuri protejate.

Habitat și răspândire în Dobrogea

Țestoasa de uscat dobrogeană trăiește pe pajiști uscate, în tufărișuri, pe pante stâncoase, la liziere și în zone deschise cu copaci răzleți. În Dobrogea este legată mai ales de peisajele de stepă și silvostepă, unde zonele însorite de hrănire alternează cu tufișuri și altă vegetație de adăpost.

Trăiește în Munții Măcinului, pe Podișul Babadagului, în sudul Dobrogei, inclusiv în zona Hagieni, și în habitatele potrivite din jurul complexului lagunar Razim Sinoe.

Specia a fost semnalată și la Letea și pe grindurile nisipoase de lângă Sfântu Gheorghe, în regiunea mai largă a Deltei Dunării. Totuși, distribuția ei acolo trebuie interpretată cu atenție, iar aceste semnalări nu trebuie luate drept dovadă a unor populații răspândite și stabile în zonele umede ale Deltei Dunării.

Hrană

Țestoasa de uscat dobrogeană este în cea mai mare parte ierbivoră. Un studiu de teren făcut de Alexandru și Oana Iftime în Dobrogea a arătat că materialul vegetal reprezenta peste 95% din hrana observată, fiind înregistrate ca hrană 25 de specii de plante.

Se hrănește cu ierburi, frunze, flori și fructe, în funcție de ce găsește în fiecare anotimp. A fost documentat și consumul ocazional de hrană animală, inclusiv stârvuri. Cercetătorii au observat chiar exemplare care înghițeau pământ calcaros, un comportament numit geofagie.

Felul în care se hrănește este strâns legat de diversitatea vegetației naturale, ceea ce face păstrarea pajiștilor de stepă și a tufărișurilor deosebit de importantă.

Conservare și amenințări

Țestoasa de uscat dobrogeană este o specie protejată ale cărei populații din Dobrogea au fost afectate de pierderea și fragmentarea habitatului. Transformarea pajiștilor naturale în terenuri agricole, construcțiile, incendiile de vegetație și pășunatul intensiv pot reduce habitatele potrivite.

O altă amenințare serioasă este luarea țestoaselor sălbatice pentru grădini particulare sau pentru comerțul ilegal. Pentru că aceste animale se maturizează încet și au adesea nevoie de mulți ani până să se reproducă, luarea chiar și a câtorva adulți poate avea urmări pe termen lung pentru o populație locală.

Traficul rutier este și el un pericol, mai ales în perioadele în care țestoasele se deplasează între zonele de hrănire, adăposturi și locurile de cuibărit.

Ce faci dacă întâlnești o țestoasă

Dacă găsești o țestoasă de uscat în natură, cel mai bine este să o lași în pace. Nu o lua acasă și nu o muta în alt habitat, chiar dacă noul loc pare mai sigur sau mai potrivit.

Dacă o țestoasă traversează un drum și o poți ajuta fără să te pui pe tine sau pe alții în pericol, mut-o puțin, pe partea spre care se îndrepta. Ține-o ușor cu ambele mâini, de părțile laterale ale carapacei, păstrând-o în poziție normală.

Aceste țestoase își au locul în habitatele lor naturale. Să le observi fără să le atingi sau să le deranjezi este cel mai bun mod de a aprecia una dintre cele mai caracteristice reptile ale Dobrogei.