Zonele strict protejate din Delta Dunării

Cea mai mare parte a Deltei Dunării este apă deschisă, pe care poți merge liber cu barca. Douăzeci de locuri nu sunt. Ele sunt zonele strict protejate ale Rezervației Biosferei Delta Dunării: ultimele bucăți de peisaj neatins, unde cuibăresc pelicanii, unde cresc pădurile bătrâne pe nisip și unde lagunele sunt lăsate păsărilor. Iată ce protejează fiecare și pe care dintre ele le poți vedea.

Ce înseamnă „strict protejat”

Delta Dunării are mai multe titluri, care se confundă des. Este rezervație a biosferei în programul UNESCO Omul și Biosfera, sit natural al patrimoniului mondial și zonă umedă de importanță internațională în cadrul Convenției Ramsar. În legislația românească, rezervația este împărțită în trei feluri de zone: zone strict protejate, zone tampon în jurul lor și zone economice, unde oamenii trăiesc, pescuiesc și cultivă pământul.

Zonele strict protejate sunt miezul. Sunt 20, cu aproximativ 50.900 de hectare, puțin sub o zecime din rezervație. Optsprezece au fost stabilite prin lege; ultimele două sunt rezervații științifice trasate în jurul a două insule mici din lacul Sinoie, unde cuibărește pelicanul creț.

Regula este simplă: dacă nu scrie altfel mai jos, intrarea este interzisă, cu barca, pe jos, cu mașina și cu drona. Câteva zone se pot vedea din barcă sau pe un traseu marcat, pe jos; spunem la fiecare. Panourile de la marginea fiecărei zone îi marchează limita.

Nordul Deltei Dunării

Roșca Buhaiova (9.625 ha)

Un labirint de lacuri, canale și plauri la nord de lacul Merhei, între Chilia Veche și Periprava. Aici se află cel mai mare loc de cuibărit al pelicanului comun din Europa, alături de stârci, vidre, nurci și enoți. În apa mai limpede și mai săracă în nutrienți mai găsești plante carnivore, precum otrățelul de baltă și aldrovanda. Pelicanii sunt motivul pentru care zona există și pentru care rămâne închisă.

Vizitare: închisă. Amenințările sunt incendiile de stuf puse toamna și primăvara, avioanele mici care zboară jos deasupra pelicanilor în perioada de cuibărit și oamenii care intră pentru fotografii. Un loc de cuibărit deranjat chiar și o singură dată în sezon își poate pierde puii în câteva minute, mâncați de pescăruși. Nu este nevoie să intri: pelicanii se hrănesc în fiecare zi pe lacurile deschise ale Deltei Dunării, unde îi vedem din barcă.

Pădurea Letea (2.825 ha)

O pădure de stejar și frasin care crește în fâșii lungi printre dunele de nisip ale grindului Letea, una dintre cele mai vechi părți ale Deltei Dunării. A fost pusă sub protecție în 1930, printre primele locuri protejate din România. Plantele agățătoare atârnă din copaci și îi dau un aer aproape subtropical. Aici cuibăresc codalbii, iar pădurea este casa cailor liberi de la Letea: cai domestici lăsați liberi după desființarea CAP-urilor, nu o rasă sălbatică.

Vizitare: doar pe traseul turistic marcat. Fără fumat, fără urcat în copaci sau pe liane, fără cules plante și fără zgomot. ATV-urile și vizitatorii nepăsători au lăsat urme pe dune în trecut; traseul există ca restul pădurii să fie lăsat în pace. Citește despre excursia la pădurea Letea.

Lacul Răducu (2.500 ha)

Lacuri cu apă dulce între brațele Chilia și Sulina, înconjurate de grinduri nisipoase, pajiști de stepă și terenuri inundate doar o parte din an. Izolate de canalele principale, Răducu și Răduculeț sunt un loc sigur de reproducere pentru lin, somn, crap și biban. Vizitare: închisă.

Centrul Deltei Dunării

Lacul Nebunu (115 ha)

Un lac mic din complexul Șontea Furtuna, la nord de canalul Șontea, tipic pentru interiorul Deltei Dunării și pentru felul în care viața de aici urmează creșterea și scăderea Dunării. Vara cuibăresc aici rațe, iar puietul de pește crește în apa mică. Vizitare: închisă. Primăvara, când apa este mare, unele bărci taie prin el; ale noastre nu.

Pădurea Caraorman (2.250 ha)

Partea centrală a grindului Caraorman, cu întinderi largi de dune golașe și o pădure de stejar, frasin și plop. La capătul ei sudic cresc stejari de peste 400 de ani. Vizitare: doar pe traseul marcat, cu aceleași reguli ca la Letea. Citește despre excursia la Caraorman.

Lacul Potcoava (652 ha)

Între lacul Gorgova și brațul Sulina, în jurul lacurilor Babinți și al lacului Potcoava. Aici cuibăresc stârci, egrete, țigănuși și cormorani mici, alături de stârci pitici, buhai de baltă, rațe cu cap castaniu, corcodei cu gât roșu și codalbi. Vizitare: închisă.

Sudul și brațul Sfântu Gheorghe

Vătafu Lunguleț (1.625 ha)

Lacuri, grinduri nisipoase și pajiști sărăturate în complexul lacurilor Roșu Puiu, unde apa dulce se întâlnește cu cea sărată. Este un loc important de cuibărit pentru stârcul pitic și cormoranul mic și păstrează unele dintre cele mai frumoase pajiști de sărătură din Delta Dunării. Vizitare: închisă.

Pădurea de anin Erenciuc (50 ha)

Cea mai mică zonă strict protejată, de o parte și de alta a canalului care duce de pe brațul Sfântu Gheorghe în lacul Erenciuc. Este singurul loc din Delta Dunării în care aninul negru crește ca o pădure adevărată. Astăzi sunt mult mai puțini anini decât la înființarea zonei; tăierile și incendiile sunt cauza. Vizitare: doar din barcă; debarcarea este interzisă.

Lacul Belciug (110 ha)

Un lac adânc, de aproximativ 7 metri, în ultimul meandru mare al brațului Sfântu Gheorghe. Izolarea lui păstrează pești autohtoni rari, precum caracuda, linul și văduvița, iar stârcii și egretele se hrănesc pe marginile lui. Vizitare: închisă.

Sacalin Zătoane (21.410 ha)

Cea mai mare zonă strict protejată: sudul insulei Dranov, lacurile Zătonul Mare și Zătonul Mic, pe care marea le lărgește mereu, și laguna din spatele insulelor de nisip Sacalin. Pe lacuri cuibăresc lebedele de vară, păsările de țărm se hrănesc pe malurile mâloase, iar pe insula Sacalin cuibăresc chirele de mare în număr mare. Primăvara și toamna, acest țărm este unul dintre cele mai bune locuri din Delta Dunării pentru păsările în migrație. Vitele care pasc pe Sacalin calcă în picioare cuiburile păsărilor care cuibăresc pe sol.

Vizitare: o parte a lagunei se poate vedea din barcă, de la Sfântu Gheorghe. Debarcarea pe mal este interzisă. Citește despre excursia la Sfântu Gheorghe și laguna Sacalin.

În jurul Tulcei

Lacul Rotundu (228 ha)

Un lac de luncă din complexul Somova Parcheș, la vest de Tulcea. Acest complex este ultima porțiune de luncă a Dunării de acest fel care n-a fost niciodată îndiguită, iar lacul este loc de reproducere pentru crap și rudele lui. Vizitare: închisă.

Sărături Murighiol (87 ha)

Un lac sărat pe terasa Dunării, între Murighiol și Plopu, lung de aproximativ 2 km. Aici cuibăresc piciorongi, ciocîntorși, chire, pescăruși și corcodei cu gât negru, iar iarna apa sărată îngheață târziu, așa că se adună multe gâște. Până în 2019 cuibăreau aici și pescărușii cu cap negru; în seceta din 2019 și 2020 apa a scăzut, insula de cuibărit s-a unit cu malul, iar pescărușii au plecat. O groapă de gunoi din apropiere, chimicalele agricole spălate de pe dealuri, câinii ciobănești de pe mal și fotografii care se apropie prea mult sunt celelalte amenințări.

Vizitare: doar pe jos, în liniște, fără mișcări bruște. Mașinile pe malul apei sunt interzise.

Lagunele Razim și Sinoie

Insula Popina (98 ha)

O insulă stâncoasă, înaltă de 47 m, în nordul lacului Razim, lângă Iazurile, o bucată din vechiul țărm continental. Era loc de cuibărit pentru califarul alb până când au fost aduse vite la pășunat; astăzi nu mai cuibărește niciunul. Primăvara este loc de popas pentru păsările în migrație, iar nevertebratele ei sunt încă puțin studiate. Vizitare: închisă.

Periteasca Leahova (4.125 ha)

Grinduri nisipoase joase și lacuri puțin adânci între lacul Razim și mare, tot mai puțin sărate de când s-a închis gura Portița. Este loc de hrănire și odihnă pentru califarii albi, gâștele cu gât roșu, gârlițele mari și mici și ambele specii de pelican, cu plante rare de țărm, precum varza de mare. Vizitare: închisă.

Capul Doloșman (125 ha)

Vârful promontoriului Doloșman, lângă Jurilovca, cu ruinele cetății grecești și romane Argamum și falezele de deasupra lacului Razim. Aici cuibăresc pietrarii negri, pasărea ogorului, ciocârliile de bărăgan și lăstunii de stâncă, pe stepă trăiește dihorul pătat, iar pajiștea adăpostește plante rare. Vizitare: pe jos, în liniște, fără să deranjezi păsările sau animalele. Citește despre cetatea Argamum.

Grindul Lupilor (2.075 ha)

Un grind jos, nisipos, între lacul Sinoie și lacurile Zmeica și Golovița. Toamna adună un număr uriaș de gâște și rațe în migrație și la iernat, iar apa lui puțin adâncă este loc de reproducere pentru crap, șalău și plătică. Presiunea construcțiilor, braconajul și campingul de vară sunt amenințările. Vizitare: închisă.

Istria Sinoie (400 ha)

Promontoriul de șisturi verzi pe care se află cetatea antică Histria, întemeiată de coloniști greci din Milet în secolul VII î.Hr., și o parte din grindul Saele. Pe mal se hrănesc califari, rațe și gâște. Vizitare: situl arheologic Histria este deschis vizitatorilor; malul și grindul nu. Citește despre cetatea Histria.

Grindul Chituc (2.300 ha)

Cordonul de nisip dintre lacul Sinoie și Marea Neagră, un evantai de dune, grinduri și lacuri mici. Este important pentru păsările în migrație și la iernat și este amenințat de construcții și de oamenii care intră cu mașina și fac camping în părțile cele mai sălbatice. Vizitare: închisă; pe drumul de acces este o barieră.

Insula Ceaplace (117 ha)

O insulă mică, în formă de atol, în nordul lacului Sinoie, și apa din jurul ei. Este unul dintre cele două locuri din România în care cuibărește pelicanul creț, specie amenințată la nivel mondial. Aici se odihnesc și pelicanii comuni și alte păsări de apă. Vizitare: închisă, pe insulă și pe apa din jur.

Insulele Prundu (187 ha)

Două insule mici lângă malul de sud-vest al lacului Sinoie, unde cuibăresc lopătarii și pelicanii creți și unde se odihnesc pelicanii comuni. Vizitare: închisă, pe insule și pe apa din jur.

Cum le vezi corect

Aproape tot ce protejează aceste zone se poate vedea fără să intri în ele. Pelicanii, stârcii, țigănușii și cormoranii mici se hrănesc în fiecare zi pe lacurile și canalele deschise; codalbii vânează în toată Delta Dunării. Pe apă păstrăm distanța față de locurile de cuibărit, nu zburăm niciodată cu drona deasupra păsărilor care cuibăresc și nu ridicăm niciodată păsările în zbor pentru o fotografie. Bărcile noastre rămân în afara zonelor închise, la fel și ghizii noștri când nu sunt la lucru.

Dacă vezi pe cineva intrând într-o zonă închisă, notează locul și barca și anunță administrația rezervației. Regulile funcționează doar dacă vizitatorii le cunosc.