In satul Mila23, Delta Dunarii
Jurnalul Deltei Dunării

Utile

Mila 23: satul lipovenesc din inima Deltei Dunării

Un sat în care ajungi doar cu barca, pe Dunărea Veche: 6.000 de ani de istorie, case în albastru lipovenesc și campionii la canoe care au făcut Mila 23 cunoscut.

Utile6 min de citit

Mila 23 este un sat în care ajungi doar pe apă. Stă pe malul Dunării Vechi, chiar în mijlocul Deltei Dunării, cu case văruite în alb și albastru lipovenesc, ulițe liniștite fără mașini și apa la câțiva pași de fiecare poartă. Este și casa noastră în Delta Dunării și punctul de plecare al celor mai multe dintre programele noastre.

Pe scurt

  • Unde pe Dunărea Veche, în mijlocul Deltei Dunării, comuna Crișan, județul Tulcea
  • Locuitori aproximativ 450
  • Acces doar cu barca
  • Oamenii mai ales lipoveni, ruși de rit vechi
  • Cunoscut pentru campionii lui la canoe și caiac, printre ei Ivan Patzaichin
  • Muzeul Ivan Patzaichin deschis de obicei de miercuri până duminică, 11:00-18:00

De unde vine numele

Numele este un reper de navigație. Distanțele pe brațul Sulina se socotesc în mile marine, de la mila 0, la Sulina, pe malul Mării Negre. Satul a crescut la mila 23 a vechiului braț Sulina, cursul cu meandre pe care mergeau navele înainte ca brațul să fie îndreptat pentru navigație, la sfârșitul secolului XIX. Când i-au fost tăiate marile bucle, această porțiune a devenit Dunărea Veche, un braț liniștit pe care navele mari nu mai merg.

Înainte de îndreptare, Mila 23 era un popas important pe drumul dintre Tulcea și Sulina. Pe vremea bărcilor cu vâsle, se afla cam la jumătatea drumului dintre cele două orașe, la o zi întreagă de vâslit, așa că cele mai multe bărci care urcau sau coborau pe fluviu înnoptau aici.

Șase mii de ani de viață pe apă

Oamenii au trăit aici cu mult înaintea satului. La aproximativ 4,5 km sud-vest de Mila 23, într-un loc numit Taraschina, arheologii cercetează din 2009 o așezare de tip tell din a doua jumătate a mileniului V î.Hr., aparținând culturii Gumelnița din eneolitic. Astăzi situl este parțial sub apă. Obiectele găsite datează din jurul anilor 4400-4300 î.Hr. și arată oameni care trăiau din agricultură și creșterea animalelor. Săpăturile, conduse de o echipă româno-franceză (institutul de cercetări al muzeelor din Tulcea, Muzeul Național de Istorie a României și laboratoare de cercetare franceze), au găsit și straturi mai noi: grecești, romane și medievale.

În 2013 a fost înregistrat un al doilea sit eneolitic pe malul canalului Șontea, după ce un om din Mila 23, Haralambie Buhaev, l-a arătat cercetătorilor. Astăzi este cunoscut ca Dâmbul lui Haralambie.

De la gospodării răsfirate la platformă

Multă vreme Mila 23 nu a fost un sat compact, ci un șir de cătune răsfirate de-a lungul brațului Sulina, al Dunării Vechi și al canalelor din apropiere. Locul de pe malul opus satului de azi se numea Fântâna Dulce, iar cea mai mare așezare, cu cele mai multe case, era în aval de confluența cu canalul Eracle, pe ambele maluri. După marile inundații din 1970 și 1974, casele s-au mutat pe o platformă: o fâșie de pământ înălțată artificial pe malul drept al Dunării Vechi. Biserica satului, cu hramul Sfântul Ioan Gură de Aur, a fost construită pe platformă în 1983, în locul unei biserici mai vechi. Datorită platformei, satul rămâne uscat când vin apele mari de primăvară.

După 1980 satul a crescut din nou. Din anii 1960, suprafețe mari din jurul Pardinei au fost desecate pentru agricultură, iar în anii 1980 s-au construit amenajări piscicole pe grindul Stipoc, așa că pescarii care trăiau acolo și-au pierdut locurile de pescuit. Mulți s-au refugiat în Mila 23 și și-au construit casele pe platformă, lângă cele ale sinistraților și ale familiilor vechi ale satului. Vechile cătune au fost încet uitate, iar satul și-a găsit noul loc pe Dunărea Veche.

Un sat lipovenesc

Cei mai mulți oameni din Mila 23 sunt lipoveni, ruși de rit vechi ai căror strămoși au refuzat reformele bisericești ale patriarhului Nikon din 1654 și, persecutați acasă, și-au găsit refugiul în Delta Dunării și în Dobrogea. Și-au păstrat credința, limba și felul de a construi, cu materiale naturale precum stuful, lemnul și lutul. Casele vechi sunt albe, cu tocurile ferestrelor, porțile și gardurile în albastrul deschis și intens numit albastru lipovenesc. Pe ulițe se vorbește încă rusește, iar satul are două coruri lipovenești, Sinicika și Rusalka, care participă des la concursuri și festivaluri. Echipa de bucătari a satului a câștigat locul întâi doi ani la rând la concursul culinar D'ale Gurii Dunării. Citește și despre ritul vechi și ritul nou.

Satul campionilor

Generații întregi din Mila 23 au crescut pe apă, iar vâsla făcea parte din viața de zi cu zi. În anii 1960 antrenorii de canoe și caiac au venit să-i caute pe acești tineri pescari, iar satul a devenit o pepinieră de campioni. Serghei Covaliov, născut aici în 1944, a fost campion mondial la canoe dublu în 1966 și a câștigat aurul olimpic la Ciudad de Mexico în 1968, împreună cu un alt băiat din Mila 23, Ivan Patzaichin.

Patzaichin, născut aici în 1949, a câștigat patru medalii olimpice de aur (1968, 1972, 1980 și 1984) și a fost desemnat sportivul secolului XX de Federația Internațională de Canoe. Agafia Buhaev, născută tot în Mila 23, a câștigat aurul olimpic la caiac patru feminin la Los Angeles, în 1984, iar Culina Popov vine și ea din tradiția de caiac a satului. Rudele lor apropiate trăiesc încă în Mila 23 și le spun turiștilor povești din copilăria acestor mari campioni. Inspirați de ei, în jur de douăzeci de tineri din sat au devenit campioni olimpici, mondiali sau europeni. Muzeul Ivan Patzaichin din sat îi spune povestea; este deschis de obicei de miercuri până duminică, 11:00-18:00.

Mila 23 astăzi

Multe familii de pescari s-au îndreptat spre turism, iar satul are pensiuni clasificate de la 2 la 4 stele. Datorită turismului, satul și-a făcut și o rețea de apă curentă care ajunge la fiecare casă. Viața urmează încă apa: bărcile sunt mașinile satului Mila 23, totul vine cu barca, iar ziua începe devreme. Primăvara și vara pelicanii zboară deasupra caselor, iar pescărușii asiatici se odihnesc aproape în fiecare zi pe apă, în fața satului. Liniștea este cea mai adâncă la răsărit și seara, în afara orelor bărcilor rapide, astăzi cea mai mare amenințare pentru natura Deltei Dunării.

În jurul satului

Mila 23 stă la o răscruce a Deltei Dunării. Într-o zi cu barca ajungi la lacurile Trei Iezere, Furtuna și Rădăcinos, pe canalul Șontea, la marile lacuri din nord din jurul Matiței și Merheiului sau la pădurea de stejar Letea. De aceea l-am ales ca bază pentru programele noastre: de aici, fiecare zi poate urma alt traseu. Citește cele 10 motive pentru care am ales Mila 23.

Descoperă Mila 23 cu noi

Poți vedea Mila 23 în excursia de grup din Tulcea, cu o oprire pentru gastronomia locală, sau poți sta în sat într-unul dintre sejururile noastre: sejurul de 4 zile, Evadarea de vară sau sejurul privat în Mila 23. Vezi și unde stai.

Descoperă Delta Dunării

Bărci deschise și încete, grupuri mici și un ghid care cunoaște locurile și sălbăticia. De la câteva ore pe apă la o săptămână în Delta Dunării și Dobrogea.

Citește mai departe

Trimite articolul

Citește mai departe

Mai multe de pe blog

zone strict protejate delta dunarii 1

10 min de citit

Zonele strict protejate din Delta Dunării

Cele 20 de zone strict protejate ale Rezervației Biosferei Delta Dunării: ce protejează fiecare, care se pot vizita și cum le vezi fără să...