Caraorman: pădurea neagră din mijlocul Deltei Dunării

Numele vine din turcescul Kara Orman, pădurea neagră. Caraorman este sora mai liniștită a pădurii Letea: o pădure bătrână de stejar printre dune de nisip golașe, chiar în mijlocul Deltei Dunării, cu un sat în care timpul trece încet. Aici vin mult mai puțini turiști, iar asta este o mare parte din farmecul locului.

Sora pădurii Letea

Caraorman și Letea au crescut pe aceeași linie veche de nisip care despărțea odinioară marea de golful în care a început să se formeze Delta Dunării. Au fost cândva o singură pădure, tăiată mai târziu în două de brațul Sulina, și au același tip de habitat. Mijlocul grindului Caraorman mai are dune golașe pe care vântul le mută mereu, iar pădurea crește în depresiunile dintre ele, pe vechi canale unde apa dulce a lăsat un strat de mâl fertil.

Pădurea

Aici domnește stejarul, cu arbori de peste 400 de ani, alături de frasin, plop și salcie cenușie. Plantele agățătoare sunt peste tot: liana grecească (Periploca graeca), hameiul, vița sălbatică, iedera și caprifoiul. Primăvara orhideele înfloresc în număr mare, iar când apa este mare, părți din pădure sunt inundate și arată cu adevărat impresionant. De la pădure la plantele uscate ale dunelor, grindul adăpostește o varietate remarcabilă de viață pe doar câțiva kilometri de nisip.

Stejarul Îngenuncheat

Cel mai cunoscut copac din Caraorman este un stejar bătrân ale cărui crengi mari se apleacă până la nisip, ca și cum copacul ar îngenunchea. În jurul lui s-au născut mai multe legende locale, iar ghidul îți spune una dintre ele pe drum.

Animalele

Copacii bătrâni le oferă locuri de cuibărit păsărilor mari, ciocănitorilor și multor păsări de pădure. Dintre mamifere, șacalul auriu este comun aici, iar cu puțin noroc poți vedea și căprioare sau câțiva cai care trăiesc liberi, mai puțini decât la Letea.

Satul

Potrivit unor autori, primii oameni care s-au așezat pe grind au fost cerchezii, cunoscuți ca pirați. Ucrainenii au venit mai târziu și au dat satului forma de azi. În ultimele decenii ale comunismului, aici au fost aduși oameni să lucreze la o carieră și o fabrică mare de nisip cuarțos, ale cărei ruine de beton stau încă în port. Treci de ele și găsești o altă lume: case cu acoperiș de stuf, în culorile satelor ucrainene și lipovenești, și ulițe de nisip pe care pare că nu s-a schimbat mare lucru de un secol.

Prânzul la o familie din sat

Nu poți pleca din Caraorman fără să guști bucătăria de casă. O familie ucraineană din sat gătește pentru tine, de obicei pește prins în ziua aceea: ciorbă de pește, crap, caras sau știucă, pregătite după obiceiul locului. Spune-i ghidului dimineața și socotește 100-150 de lei de persoană, plătiți cash.

Cum vizitezi

Mersul pe jos din sat până la pădure nu este o idee bună: primăvara drumul este inundat, iar vara nisipul este prea fierbinte. Te duce acolo un vehicul de teren, uneori o mașină, alteori un tractor cu remorcă, iar în pădure rămâi pe traseul marcat, ca în orice zonă strict protejată.

Caraorman este departe de Tulcea, adânc în sudul Deltei Dunării. Poți merge acolo în excursia privată din Tulcea, de aproximativ 8 ore, cu barca și ghidul tău, sau o poți alege ca zi din sejurul privat în Mila 23.