Excursia la pădurea Letea: stejari bătrâni, dune și cai liberi

Pădurea Letea este unul dintre locurile care fac Delta Dunării să nu semene cu nimic altceva. În mijlocul unei lumi de apă se ridică un grind de nisip, cu dune, stepă uscată și fâșii lungi de pădure bătrână de stejar crescute printre ele, iar printre copaci umblă liberi caii. Drumul până acolo face parte din experiență: o traversare a Deltei Dunării, de la canalele cu stuf ale deltei fluviale la nisipul deltei maritime.

O pădure printre dune

Grindul Letea este un banc lung de nisip lăsat în urmă de mare, una dintre cele mai vechi părți ale Deltei Dunării. Văzut de sus, arată ca un deșert străbătut de dungi verzi. Dungile sunt pădurea, pe care localnicii o numesc hasmac. Stejarii nu pot crește pe nisipul sărat al dunelor. Cresc între ele, în depresiunile pe unde curgeau odinioară canale peste grind, care au lăsat un strat de mâl fertil de apă dulce. Acolo găsesc rădăcinile apă și pământ, și de aceea pădurea crește în fâșii lungi și înguste.

Domină stejarul brumăriu și stejarul pedunculat, alături de frasin, plop alb și tei. Mulți dintre stejari au câteva sute de ani, iar vântul și nisipul i-au răsucit în forme ciudate; ghidul îți povestește cum le-au căpătat. De pe crengi atârnă plante agățătoare, liana grecească (Periploca graeca), curpenul de pădure și vița sălbatică, care dau pădurii un aer aproape subtropical. Primăvara, pe pajiști și la umbra copacilor înfloresc mai multe specii de orhidee.

Aproape un secol de protecție

Letea este unul dintre cele mai vechi locuri protejate din România. Regele Ferdinand a semnat decretul pentru protecția ei în 1926, dar era deja foarte bolnav și a murit în anul următor, așa că decretul a fost pus în practică abia în 1930, sub noul rege. De atunci Letea a fost o zonă de interes științific pe care nimeni nu avea voie să o atingă. În 1938 a devenit arie protejată în toată regula, după modelul Parcului Național Retezat, înființat cu doi ani înainte.

Caii de la Letea

Pentru mulți turiști, caii sunt momentul cel mai așteptat al zilei. Nu sunt o rasă sălbatică veche: sunt cai domestici lăsați liberi când s-au desființat CAP-urile, după căderea comunismului, iar oamenii din sate au trecut la mașini și tractoare. De atunci trăiesc singuri, în herghelii conduse de armăsari, pasc pe pajiști și se adăpostesc în pădure. Le poți citi povestea în Caii sălbatici din Delta Dunării.

Întâlnirea cu ei depinde de anotimp și de oră. Primăvara pasc la vedere, armăsarii se înfruntă, iar primii mânji merg pe lângă mame. În căldura verii stau ziua la umbra pădurii și pasc mai ales noaptea, așa că să-i vezi este mai mult o chestiune de noroc.

Satul Letea

Vizita începe în satul Letea, unul dintre locurile din Delta Dunării care și-au păstrat cel mai bine înfățișarea tradițională. Letea este un sat ucrainean, dar mulți dintre locuitori sunt lipoveni, iar multe case sunt construite în stil lipovenesc, cu pereți din lut și lemn, acoperișuri de stuf și albastrul puternic al ferestrelor. Din sat, o mașină de teren te duce pe drumurile de nisip până la marginea pădurii.

Pe jos, pe traseul marcat

Mașinile opresc unde începe traseul, iar de acolo mergi pe jos. Letea este zonă strict protejată, iar traseul există ca restul pădurii să fie lăsat în pace: rămâi pe potecă, nimeni nu se urcă în copaci sau pe liane și nimeni nu culege plante. Traversezi nisipul până la dune, intri la umbra stejarilor bătrâni și te întorci pe altă potecă, unde ghidul îți arată câteva dintre plantele mai rare ale grindului.

Lungimea plimbării depinde de anotimp. Primăvara și toamna aerul este blând, plimbarea poate fi mai lungă și fiecare pas în plus merită. Vara nisipul se încinge foarte tare spre prânz, așa că plimbarea este mai scurtă.

Locuri de pe traseu

Stejarii bătrâni din Tarla Popii. Doi dintre cei mai bătrâni stejari ai pădurii. Poveștile le dau o mie de ani; în realitate au câteva sute, ceea ce este destul de impresionant. Lianele atârnau odinioară de ei ca niște frânghii, până când vizitatorii le-au rupt legănându-se în ele pentru poze. Au mai rămas doar câteva vițe subțiri.

Dunele înalte. Cele mai înalte dune din Delta Dunării se ridică la Letea, la Hasmacul Mare. Sunt închise vizitatorilor, pentru că oamenii care urcau pe ele le distrugeau.

Dunele mici. Mai aproape de drum, la câteva minute de mers, cu o priveliște largă peste nisip și pădurea din spatele lor.

Fântâna lui Omer. Aici a trăit cândva un turc pe nume Omer, iar lângă fântână se mai văd resturile colibei lui. Accesul este închis din 2019, după ce vizitatorii au lăsat locul plin de sticle de plastic.

Letea de-a lungul anotimpurilor

Primăvara totul este proaspăt și verde. Pe pajiști și sub copaci înfloresc orhideele, caii pasc iarba nouă, armăsarii se înfruntă, iar mânjii își urmează mamele. Zilele blânde te lasă să explorezi mai departe, iar ghidul știe unde cresc orhideele.

Vara contrastul este cel mai puternic: fâșiile verzi de pădure lângă stepa maro și uscată a dunelor. Simți căldura nisipului și apoi răcoarea umbrei de sub stejari, iar pădurea este plină de cântec de păsări.

Toamna aerul se răcorește, caii se întorc pe pajiști și înfloresc florile de toamnă. Pădurea se colorează târziu: în septembrie totul este încă verde, iar culorile vin abia în a doua jumătate a lui octombrie.

La ce să te aștepți și cum să te îmbraci

Letea nu seamănă cu o pădure de munte, cu un parc sau cu pădurea de lângă sat. Seamănă cu Letea: un deșert în mijlocul apei, o pădure în deșert, o lume a contrastelor. Turiștii care vin așteptând o pădure obișnuită sunt adesea surprinși, așa că vino curios.

Îmbracă-te pentru o plimbare pe nisip: încălțăminte închisă și comodă, haine potrivite anotimpului, iar vara o pălărie și apă. Sandalele, șlapii și hainele elegante rămân la pensiune.

Cum vizitezi Letea cu noi

În excursia de grup din Tulcea drumul contează la fel de mult ca destinația: barca traversează Delta Dunării de la delta fluvială la cea maritimă, prin peisaje foarte diferite. În excursia privată barca este a ta, iar cu cât pleci mai devreme, cu atât apa și pădurea sunt mai liniștite. Letea este și o zi din sejurul de 4 zile și din sejurul de 3 zile din Mila 23, iar în iulie și august din Evadarea de vară, care merge la Letea după-amiaza târziu.

În satul Letea poți lua prânzul, opțional, într-o gospodărie locală: ciorbă de pește, pește la cuptor cu cartofi și gogoșile de Letea la desert, 100-150 de lei de persoană, plătiți cash.