Nr. 162 în lista noastrăEgreta mică (Egretta garzetta)

Albă ca zăpada, zveltă și mereu în mișcare, egreta mică pășește grăbită prin apa mică de la marginea canalului, cu picioarele negre și „papucii” galbeni, și își împunge prada cu ciocul ca o săgeată. Pentru penele ei de nuntă, în secolul XIX a fost vânată aproape până la dispariție. Astăzi este una dintre cele mai comune păsări albe ale Deltei Dunării.

Când o poți vedea în Delta Dunării și Dobrogea

1. IanAbsentă
2. FebAbsentă
3. MarAbsentă
4. AprModerată
5. MaiModerată
6. IunModerată
7. IulModerată
8. AugModerată
9. SepModerată
10. OctRară
11. NovAbsentă
12. DecAbsentă

Statut aici

Oaspete de vară, cuibăritoare.

Lista noastră

Nr. 162 din 385 · vezi toată lista

Cum o recunoști

Este complet albă, cu ciocul subțire și negru, picioarele negre și degetele galbene, care se văd bine când pasărea merge prin apă sau zboară. În perioada de cuibărit are pe ceafă două pene lungi, subțiri, iar pe spate un văl de pene fine, mătăsoase, numite egrete, care îi acoperă coada. Pentru câteva zile, în parada nupțială, pielea dintre cioc și ochi se înroșește, iar degetele devin portocalii.

Egreta mare este mult mai mare, cu gâtul foarte lung și ciocul galben în cea mai mare parte a anului, iar picioarele închise la culoare, fără degete galbene. Stârcul galben pare și el alb în zbor, dar pe sol este nisipiu și are ciocul gros, verzui sau albastru.

O vânătoare activă

Spre deosebire de stârcii care pândesc nemișcați, egreta mică vânează activ. Merge repede prin apa mică, se oprește brusc, aleargă câțiva pași, își scutură un picior în mâl ca să sperie peștișorii și crustaceele și le prinde cu o lovitură rapidă de cioc. Degetele galbene par să o ajute să-și sperie prada. Se hrănește cu pești mici, broaște, mormoloci, crustacee, insecte acvatice și larvele lor.

Cuibul și puii

Cuibărește în grupuri mixte cu alți stârci, cu țigănuși și cormorani, în sălcii și tufișuri de la marginea apei. Cuibul este o platformă de crenguțe. Femela depune trei până la cinci ouă albastru verzui, clocite de ambii părinți 21-25 de zile. Puii părăsesc cuibul după aproximativ o lună și se cațără pe crengile din jur, iar la 40-45 de zile zboară. La ultimul recensământ amănunțit din Delta Dunării, din 2018, au fost numărate aproximativ 2.600 de perechi.

Unde și când o vezi în Delta Dunării

Egretele mici sosesc în aprilie și pleacă spre Africa și spre sudul Europei în septembrie și octombrie; câteva păsări rămân iarna pe apele neînghețate. Le vezi pe marginile canalelor și lacurilor, pe bancurile de mâl, pe pajiștile umede și în lagunele de la mare, adesea alături de stârcii galbeni și de stârcii de noapte. Sunt ușor de văzut în aproape orice excursie sau sejur de vară cu noi.

Curiozități

• Pene mai scumpe decât aurul. La sfârșitul secolului XIX, penele de nuntă ale egretelor erau la modă pe pălăriile doamnelor, iar un kilogram valora mai mult decât aurul. Masacrul egretelor în timpul cuibăritului a dus la înființarea primelor organizații de protecție a păsărilor din Anglia și din America.
• Numele vine de la pene. Cuvântul egretă vine din franțuzescul aigrette, numele dat chiar acestor pene fine de pe spate.
• Papucii galbeni. Contrastul dintre picioarele negre și degetele galbene este cel mai simplu semn de recunoaștere și, se pare, o unealtă de vânătoare.
• Spre nord. În ultimele decenii, egreta mică s-a extins mult spre nordul Europei și cuibărește astăzi și în Anglia, unde înainte de anii 1990 era o raritate.

Statut și amenințări

Egreta mică trăiește în sudul Europei, în Africa, Asia și Australia și este clasificată ca specie neamenințată (LC) de IUCN. Are nevoie de locuri de cuibărit liniștite, în sălcii, și de ape mici, bogate în hrană.

În Delta Dunării, astăzi, cea mai mare amenințare pentru natură sunt bărcile rapide. Egreta mică se hrănește pe marginea canalelor și cuibărește aproape de apă, unde zgomotul și valurile lor ajung primele. De aceea bărcile noastre merg încet pe canale.