Nr. 161 în lista noastrăStârcul pitic (Botaurus minutus)

Stârcul pitic este cel mai mic stârc din Delta Dunării, mai mic decât o găinușă de baltă, și unul dintre cei mai greu de văzut bine. Își petrece ziua ascuns în stuful de pe marginea canalelor, agățat de tulpini deasupra apei. Cei mai mulți vizitatori îl văd doar o secundă sau două: o pasăre mică, cu pete deschise pe aripi, care zboară jos peste canal în fața bărcii, înainte să se lase în stuful de pe celălalt mal.

Când o poți vedea în Delta Dunării și Dobrogea

1. IanAbsentă
2. FebAbsentă
3. MarAbsentă
4. AprRară
5. MaiModerată
6. IunModerată
7. IulModerată
8. AugModerată
9. SepModerată
10. OctRară
11. NovAbsentă
12. DecAbsentă

Statut aici

Oaspete de vară, cuibăritoare.

Lista Roșie IUCN

Risc scăzut

Lista noastră

Nr. 161 din 385 · vezi toată lista

Cum se recunoaște

Masculul nu poate fi confundat: creștetul, spatele și coada negre, gâtul și partea de dedesubt bej moale și o pată mare, crem, pe fiecare aripă, care se vede clar în zbor. Ciocul este galben, iar pentru scurt timp, primăvara, baza ciocului și pielea golașă din fața ochiului se înroșesc, de la portocaliu la roșu. Femela are același desen, dar în maro în loc de negru, o pată mai mică și mai ștearsă pe aripă și striuri fine pe gât și pe piept. Juvenilii sunt și mai maronii și puternic striați.

Mărimea este cel mai bun indiciu. Niciun alt stârc din Delta Dunării nu este atât de mic. Stârcul galben, care arată și el aripi albe în zbor, este vizibil mai mare, de culoarea nisipului pe sol, și devine aproape complet alb în clipa în care își ia zborul.

Un stârc care se ascunde la vedere

Când se simte privit, stârcul pitic încremenește cu corpul, gâtul și ciocul îndreptate drept în sus, cu partea din față, striată, întoarsă spre tine. Într-un stufăriș asta îl face aproape invizibil, iar uneori chiar se leagănă încet odată cu tulpinile în vânt. Se cațără ușor prin stuf, prinzând mai multe tulpini deodată cu degetele lungi, și vânează adesea de pe o tulpină chiar deasupra apei.

Se hrănește cu pești mici, broaște și mormoloci, insecte acvatice și larvele lor și este cel mai activ dimineața devreme și seara. În mai și iunie masculul strigă din stuf cu un lătrat grav, scurt, repetat la câteva secunde, adesea mult timp și chiar noaptea. Este un sunet pe care mulți oameni îl aud în Delta Dunării fără să știe ce pasăre îl scoate.

Cuibul și puii

Cuibul este o mică platformă din tulpini și frunze uscate de stuf, construită în stuf des, în papură sau în tufișuri, puțin deasupra apei. Perechile cuibăresc solitar, nu în colonii. Femela depune de obicei cinci sau șase ouă albe de la jumătatea lui mai, iar ambii părinți le clocesc 17-19 zile. Puii ies din cuib cu mult înainte să poată zbura și se mișcă prin stuful din jur; zboară la aproximativ 25-30 de zile.

Unde se poate vedea în Delta Dunării

Stârcii pitici sosesc în Delta Dunării în aprilie și pleacă spre Africa în septembrie și octombrie. Din mai până în septembrie trăiesc de-a lungul canalelor și lacurilor cu o margine bună de stuf, dar rămân destul de greu de văzut. Lista noastră îl notează ca rar în aprilie și octombrie și moderat din mai până în septembrie.

Cele mai bune șanse sunt dimineața devreme, dintr-o barcă lentă care înaintează liniștit pe un canal îngust: un mascul cocoțat la marginea stufului sau o pasăre care zboară jos în fața bărcii. Ghizii noștri se opresc și așteaptă acolo unde una s-a lăsat în stuf, iar uneori se cațără din nou la vedere. Îl poți căuta într-o excursie privată de 4 ore cu barca, în excursia de grup de birdwatching în Delta Dunării sau poți încerca să îl fotografiezi într-una dintre turele noastre foto.

Curiozități

• Un nume nou, o rudă celebră. Multă vreme stârcul pitic a fost încadrat în genul Ixobrychus. Noua listă mondială a păsărilor (AviList, 2025) l-a mutat în genul Botaurus, împreună cu buhaiul de baltă, stârcul mare al stufărișurilor, cunoscut după strigătul lui ca un muget.
• Cel mai mic stârc care cuibărește în Europa. Este mai mic decât o găinușă de baltă.
• Se leagănă odată cu stuful. În poziția de încremenire, cu gâtul și ciocul îndreptate spre cer, se poate mișca încet dintr-o parte în alta odată cu tulpinile în vânt, așa încât chiar și mișcarea lui se potrivește cu a stufului.
• Un zbor lung pentru o pasăre mică. Stârcii pitici din Delta Dunării iernează în Africa la sud de Sahara și traversează deșertul de două ori pe an.

Statut și amenințări

Stârcul pitic cuibărește în centrul și sudul Europei, în Africa și în vestul Asiei și este clasificat de IUCN ca specie neamenințată (LC), deși efectivele au scăzut în unele părți ale Europei. Depinde de stufărișuri întinse, nederanjate, la marginea apei și pierde teren oriunde stuful este ars, tăiat sau curățat de pe maluri.

Astăzi, în Delta Dunării cea mai mare amenințare pentru natură sunt bărcile rapide. Stârcul pitic trăiește și cuibărește în stuful de pe marginea canalelor, exact acolo unde zgomotul și valurile lor ajung primele. De aceea bărcile noastre merg încet pe canale.