Nr. 249 în lista noastrăPițigoiul de stuf (Panurus biarmicus)

Cu mult înainte să îl vezi, îl auzi: un „ping, ping” limpede și sonor, care vine din stuf. Apoi un stol mic de păsări arămii, cu cozi lungi, zboară vâjâind jos peste vârfurile stufului și dispare din nou. Dacă ai noroc, una urcă pe o tulpină și se arată: masculul cu capul cenușiu albăstrui, ciocul portocaliu și o mustață lungă, neagră. Pițigoiul de stuf își petrece toată viața în stufărișurile Deltei Dunării, vara și iarna.

Când o poți vedea în Delta Dunării și Dobrogea

1. IanModerată
2. FebModerată
3. MarModerată
4. AprModerată
5. MaiModerată
6. IunModerată
7. IulModerată
8. AugModerată
9. SepModerată
10. OctModerată
11. NovModerată
12. DecModerată

Statut aici

Sedentară.

Lista Roșie IUCN

Risc scăzut

Lista noastră

Nr. 249 din 385 · vezi toată lista

Cum se recunoaște

Este o pasăre mică, cu corpul rotund și o coadă foarte lungă, în trepte, de culoarea stufului uscat: scorțișoară arămie caldă pe spate și pe dedesubt. Masculul are capul cenușiu albăstrui deschis, ciocul galben portocaliu, ochiul deschis și o mustață neagră lată care atârnă de la ochi în jos, iar sub coadă este negru. Femela are capul maroniu, fără mustață și fără negru sub coadă. Juvenilii au spatele închis, iar masculii tineri au o zonă închisă între cioc și ochi.

Cel mai bun indiciu este strigătul, un „ping” sau „cing” metalic, repetat de tot stolul. În zbor arată ca o mică minge cu coadă lungă, care vâjâie jos peste vârfurile stufului.

Hrană și cuibărit

Primăvara și vara mănâncă insecte, mai ales omizile și animalele mici care trăiesc în stuf, și își hrănește puii cu ele. Toamna își schimbă aproape complet hrana pe semințe de stuf, pe care le culege din spice agățat de o tulpină, adesea cu capul în jos, cu un picior deasupra celuilalt. Ca să macine semințele, stomacul i se îngroașă și devine mai musculos iarna, iar pasărea înghite pietricele care o ajută.

Cuibărește jos în stuf, aproape de apă, în tulpini vechi frânte sau în resturi de stuf. Cuibul este o cupă din frunze de stuf căptușită cu vârfurile moi, pufoase, ale stufului. Femela depune de obicei cinci până la șapte ouă; ambii părinți le clocesc aproximativ douăsprezece zile și hrănesc puii, care părăsesc cuibul după aproximativ zece zile. O pereche poate crește două sau chiar trei ponte pe an.

Unde se poate vedea în Delta Dunării

Pițigoii de stuf trăiesc în stufărișurile mari din toată Delta Dunării, de-a lungul canalelor și în jurul lacurilor, și sunt aici tot anul. Lista noastră îl notează ca moderat în fiecare lună. Cel mai ușor se văd în diminețile liniștite de toamnă și de iarnă, când stuful este uscat și stolurile de familie se mișcă gălăgios, și la începutul primăverii, când urcă în vârful tulpinilor la soare. Într-o zi cu vânt stau ascunși.

Îl poți vedea și auzi în excursia noastră de grup de birdwatching și îl poți fotografia în tura foto de wildlife de 5 zile, dintr-o barcă lentă, la marginea stufului.

Curiozități

• Singur în familia lui. Deși numele îl leagă de pițigoi, nu este deloc un pițigoi. Este singura specie din propria familie, Panuridae, fără rude apropiate.
• Un stomac de vară și un stomac de iarnă. Iarna, când trăiește cu semințe de stuf, stomacul îi devine mult mai musculos, iar primăvara revine la forma pentru o hrană din insecte.
• Logodnici tineri. Tinerii formează perechi încă din prima toamnă, în stoluri, și rămân împreună toată iarna.
• Picioare făcute pentru stuf. Picioarele lui sunt picioare obișnuite de pasăre cântătoare, cu trei degete înainte și unul înapoi, dar destul de puternice ca să încalece două tulpini de stuf deodată, câte un picior pe fiecare.

Statut și amenințări

Pițigoiul de stuf trăiește în stufărișuri din vestul Europei, prin Asia, până în China și este clasificat de IUCN ca specie neamenințată (LC). Are nevoie de stufărișuri mari și vechi, cu tulpini uscate rămase în picioare iarna. Iernile grele, cu zăpadă și gheață peste semințele de stuf, pot ucide multe păsări, dar specia își revine repede datorită pontelor mari. Arderea și tăierea stufului iarna îi iau hrana și locurile de cuibărit.

Pentru pițigoiul de stuf cel mai mare pericol sunt insecticidele. Vara își crește puii doar cu insecte, iar în multe sate din Delta Dunării soluțiile contra țânțarilor sunt folosite intens, adesea fără discernământ și fără nicio autorizație, omorând mult mai mult decât țânțari.