Nr. 3 în lista noastrăBuhaiul de baltă cu burta roșie (Bombina bombina)

Buhaiul de baltă cu burta roșie (Bombina bombina) este o broască mică și negricioasă a apelor liniștite din Delta Dunării. Spatele îi este închis la culoare și modest, dar burta este un avertisment ascuns: cenușie și neagră, pătată cu roșu portocaliu aprins și arătată oricărui prădător care ridică broasca. În serile calde de la sfârșitul primăverii, cântecul lui moale și înfundat, „unc... unc”, este unul dintre sunetele caracteristice ale bălților liniștite din Delta Dunării.

Deși ușor de trecut cu vederea, buhaiul de baltă cu burta roșie este comun în habitatele potrivite din toată Delta Dunării. În mai și iunie masculii care cântă trădează bălți, mlaștini și luminișuri inundate care altfel ar trece neobservate, iar cu răbdare broaștele însele pot fi urmărite plutind printre vegetație.

Pe scurt

Când se poate observa în Delta Dunării și în Dobrogea

1. IanFoarte rar
2. FebFoarte rar
3. MarRar
4. AprModerat
5. MaiAbundent
6. IunAbundent
7. IulModerat
8. AugModerat
9. SepRar
10. OctRar
11. NoiFoarte rar
12. DecFoarte rar

Statut local

Activ din martie până în octombrie; iarna hibernează în mâlul de pe fundul bălților.

Lista Roșie IUCN

Neamenințată (LC)

Lista noastră

Nr. 3 din 30 · vezi lista completă

Descriere și identificare

Buhaii de baltă cu burta roșie adulți măsoară de obicei 4-5 cm de la bot la cloacă, femelele fiind puțin mai mari decât masculii. Corpul este turtit și acoperit cu negi mici; spatele este maro cenușiu până la măsliniu, cu pete mai închise, care camuflează broasca pe mâl și în vegetație. Burta este cenușie până la neagră, cu pete mari roșu portocalii, „focul” de la care vine numele englezesc al speciei.

Ochii sunt așezați sus pe cap, iar pupila este triunghiulară până în formă de inimă, un detaliu care deosebește imediat genul Bombina de alte broaște europene. În sezonul de reproducere masculii au calozități nupțiale închise pe interiorul primelor două degete, cel mai ușor mod de a deosebi sexele. Pe uscat broasca merge încet și apăsat; în apă este un înotător priceput, care rareori se îndepărtează de vegetația de la suprafață.

Burta de foc și reflexul unken

Când este atacat, buhaiul de baltă nu încearcă doar să fugă. Își arcuiește spatele, își răsucește membrele în sus și dă capul pe spate, arătând partea de dedesubt viu colorată într-o poziție de apărare cunoscută drept reflexul unken, „reflexul broaștei” al naturaliștilor germani care l-au descris primii. Desenul portocaliu cu negru lucrează împreună cu secrețiile ușoare ale pielii, neplăcute la gust pentru prădători; parada este un anunț sincer că acest animal mic este o masă proastă.

Secreția este inofensivă pentru oameni, deși e bine să te speli pe mâini după ce ai atins o broască și să nu duci mâinile la ochi. O broască ridicată poate scoate și un scurt strigăt de alarmă, ascuțit, unul dintre puținele sunete pe care un amfibian le scoate în afara sezonului de reproducere.

Habitat și hrană

Buhaiul de baltă cu burta roșie este un animal de câmpie al apelor calde, puțin adânci, cu multă vegetație: bălți, mlaștini, șanțuri, canale inundate și brațele liniștite din văile râurilor. Preferă apa stătătoare mai mică de jumătate de metru, bogată în plante submerse de care pot fi prinse ouăle și unde se pot hrăni mormolocii. În Delta Dunării găsește condiții ideale în mozaicul de lacuri mici, mlaștini și canale și colonizează ușor noile zone inundate.

Adulții se hrănesc cu nevertebrate mici: gândaci, muște, păianjeni, viermi și larve de insecte acvatice, prinse la marginea apei sau culese de pe vegetația plutitoare. Mormolocii pasc alge și detritus. Spre deosebire de multe broaște, buhaii de baltă sunt activi mai ales ziua, în special pe vreme răcoroasă și înnorată.

Reproducere

Reproducerea începe la sfârșitul lui aprilie sau în mai, când se încălzesc apele puțin adânci. Masculii plutesc la suprafață și cântă cu un „unc” moale și înfundat, repetat la câteva secunde. Sunetul este produs în timp ce broasca inspiră, o particularitate a genului Bombina; aproape toate celelalte broaște cântă în timp ce expiră.

Femela își depune ouăle în grămăjoare mici de zece până la patruzeci, prinse de plantele submerse chiar sub suprafață, și poate depune câteva sute de ouă într-un sezon. Mormolocii eclozează în aproximativ o săptămână și se dezvoltă cam o lună înainte de metamorfoză, de obicei în iulie și august, devenind broscuțe de aproximativ un centimetru și jumătate. În anii calzi tinerii pot părăsi apa chiar mai devreme.

Conservare și amenințări

La nivel global buhaiul de baltă cu burta roșie este clasificat de IUCN ca specie neamenințată (LC), cu un areal care se întinde din Danemarca și nordul Germaniei spre est, până în regiunea Mării Negre. La nivel european este strict protejat și inclus în Anexele II și IV ale Directivei Habitate a UE și este una dintre speciile pentru care se desemnează situri Natura 2000.

Dependența de apele mici, însorite și fără pești îl face sensibil la schimbări: desecarea mlaștinilor, poluarea și popularea bălților de reproducere cu pești răpitori elimină populațiile locale. În Delta Dunării, cu miile ei de hectare de mlaștini și cu lunca ei dinamică, specia rămâne răspândită și comună.

Unde și când vezi buhaiul de baltă cu burta roșie în Delta Dunării

Caută-l în apele liniștite, cu vegetație: mlaștini, luminișuri inundate și marginile lacurilor și canalelor mici, departe de traseele principale ale bărcilor. Cel mai bun sezon este mai și iunie, când masculii cântă ziua și la amurg, iar „unc”-ul moale se aude departe peste apă. Apropie-te încet și cercetează vegetația plutitoare; o broască în repaus plutește cu doar ochii și creștetul capului deasupra apei, iar multe observații vin din bărci mici care alunecă pe canale puțin adânci.

Într-o excursie de o zi în Delta Dunării, roagă-l pe ghid să oprească câteva minute lângă o baltă liniștită, după-amiaza târziu: corul, făcut din multe broaște care cântă deodată, este unul dintre sunetele pe care vizitatorii și le amintesc mult după excursie.