Nr. 26 în lista noastrăȘarpele lui Esculap (Zamenis longissimus)

Șarpele lui Esculap (Zamenis longissimus) este șarpele zeului medicinei: același șarpe zvelt și inofensiv care se încolăcea pe toiagul lui Asclepios în Grecia antică și care formează și astăzi simbolul profesiei medicale. Este unul dintre cei mai lungi șerpi din Europa, un constrictor blând al lizierelor, iar în regiunea noastră trăiește în pădurile de foioase ale Dobrogei.

Cărțile mai vechi îl cunosc ca Elaphe longissima, numele pe care l-a purtat cea mai mare parte a secolului XX, și este cel mai mare și mai grațios șarpe din regiunea Deltei Dunării și a Dobrogei, deși ține de dealuri și păduri, nu de zonele umede propriu-zise.

Pe scurt

Când se poate observa în Delta Dunării și în Dobrogea

1. IanFoarte rar
2. FebFoarte rar
3. MarRar
4. AprModerat
5. MaiAbundent
6. IunAbundent
7. IulAbundent
8. AugAbundent
9. SepModerat
10. OctRar
11. NoiFoarte rar
12. DecFoarte rar

Statut local

Activ din martie până în octombrie; hibernează iarna.

Lista Roșie IUCN

Neamenințată (LC)

Lista noastră

Nr. 26 din 30 · vezi lista completă

Descriere și identificare

Șarpele lui Esculap este un animal mare, dar zvelt: adulții măsoară de obicei 110-160 cm, iar exemplarele excepționale ajung la doi metri, ceea ce îl face unul dintre cei mai lungi șerpi din Europa. Corpul are o culoare uniformă, maro cenușiu, măsliniu sau maro închis, cu solzi netezi, neobișnuit de lucioși, care reflectă lumina ca și cum șarpele ar fi fost lustruit; abdomenul este galben pal. Adulții nu au aproape niciun desen, ceea ce îi surprinde pe vizitatorii care se așteaptă la un animal „cu aer periculos”: acest șarpe este complet inofensiv, fără venin, și rareori mușcă, chiar și atunci când e luat în mână.

Puii sunt foarte diferiți: mici, maronii, cu pete închise și un guler deschis, pot aminti de un șarpe de casă sau de o viperă tânără, dar pupilele rotunde, solzii netezi și capul zvelt, rotunjit îi trădează. Masculii cresc mai mari decât femelele, iar ambele sexe sunt șerpi rapizi și agili ai solului pădurii.

Șarpele zeului medicinei

Specia își ia numele de la Esculap, zeul roman al medicinei, al cărui corespondent grec, Asclepios, purta un toiag înfășurat de un șarpe sacru. În templele zeului erau ținuți și cinstiți șerpi neveninoși, în lumea mediteraneeană chiar această specie, iar toiagul cu șarpele a rămas până azi emblema medicinei, pe farmacii, ambulanțe și asociații medicale din toată lumea.

Asocierea se potrivește: șarpele lui Esculap este calm, așezat și complet inofensiv pentru oameni. Vânează prin constricție, încolăcindu-și corpul în jurul prăzii, și o înghite începând cu capul.

Habitat

Este un șarpe al ținuturilor calde și împădurite: liziere de păduri de foioase, poieni, pante cu tufișuri, livezi vechi și ruine năpădite de vegetație, întotdeauna cu mult soare și adăpost. Evită atât stepa deschisă, cât și umbra adâncă, iar în regiunea noastră este caracteristic dealurilor Dobrogei: pădurile de la Babadag, pantele Munților Măcinului și văile împădurite care taie podișul dintre Dunăre și Marea Neagră. În zonele umede ale Deltei Dunării lipsește; ca să îl întâlnim, turele noastre urcă din stufărișuri pe dealurile uscate.

Un cățărător excelent

Datorită marginilor în unghi ale solzilor de pe abdomen, șarpele lui Esculap se cațără extraordinar de bine: urcă pe trunchiuri verticale, fără crengi, vânează în tufișuri și în copaci și a fost semnalat căutând hrană la patru până la douăzeci de metri deasupra solului. O parte din hrana lui este luată direct din cuiburile păsărilor, ouă, pui și ocazional păsări adulte, alături de mamiferele mici care formează hrana lui de bază: șoareci, șoareci de câmp, șobolani tineri, chițcani și cârtițe. Ia și șopârle, mai ales șerpii mai tineri.

Șarpele este activ ziua, mai ales dimineața și după-amiaza târziu, când poate fi văzut stând la soare într-o poiană luminoasă sau alunecând printre frunzele căzute cu o viteză surprinzătoare. Când te apropii, de obicei dispare liniștit în loc să se apere.

Reproducere

Împerecherea are loc la sfârșitul primăverii, de obicei de la jumătatea lui mai până la jumătatea lui iunie, uneori în ghemuri bătătoare la ochi de mai mulți masculi în jurul unei singure femele. La sfârșitul lui iunie și în iulie femela depune 5-20 de ouă mari, în formă de pară, într-un loc cald și umed, unde descompunerea produce căldură: cioturi putrezite, grămezi de frunze și de vreascuri, grămezi de compost, goluri sub rădăcini. Ouăle se incubează șase până la zece săptămâni, iar puii, lungi de 20-28 cm, eclozează la sfârșitul verii și începutul toamnei, complet independenți din prima zi.

Masculii ajung la maturitate pe la 100 cm, iar femelele pe la 85 cm, iar o femelă mare poate trăi mult peste cincisprezece ani în sălbăticie.

Conservare și amenințări

Șarpele lui Esculap este clasificat de IUCN ca specie neamenințată (LC) în arealul lui larg, din Franța până în Iran. Este strict protejat la nivel european, în Anexa II a Convenției de la Berna și în Anexa IV a Directivei Habitate a UE, și prin legislația națională din România. Principalele amenințări sunt locale: pierderea lizierelor bătrâne, bogate în structură, mortalitatea pe drumurile de pe pantele calde unde șerpii stau la soare și uciderea de către oameni care confundă animalul mare și maro cu o viperă.

În Dobrogea specia rămâne bine stabilită în pădurile mai mari și la lizierele lor și este una dintre reptilele de vârf ale regiunii pentru vizitatorii care lasă apa pentru o zi.

Unde și când vezi șarpele lui Esculap în Dobrogea

Caută-l în pădurile de foioase ale regiunii și în jurul lor: pădurea Babadag, pantele împădurite ale Munților Măcinului și văile dintre dealuri. În diminețile calde din mai până în iulie, un șarpe al lui Esculap adult stând la soare pe o potecă de pădure sau la marginea unei poieni este o răsplată realistă pentru o plimbare lentă și liniștită; urmărește terenul însorit din față și crengile de jos ale tufișurilor și cercetează trunchiurile căzute. Cele mai multe observații durează doar câteva secunde, până când animalul curge de pe potecă în subarboret.

Sejururile noastre care combină Delta Dunării cu dealurile Dobrogei includ exact acest tip de habitat de liziere, iar șarpele lui Esculap este printre speciile pe care ghizii noștri le arată cu cea mai mare mândrie oaspeților: un ambasador de doi metri al zeului medicinei, pe care nu îl uită nimeni care l-a văzut.