Nr. 23 în lista noastrăȘarpele de alun (Coronella austriaca)

Șarpele de alun (Coronella austriaca) este un șarpe mic și neveninos, ușor de trecut cu vederea printre ierburi, tufișuri și vegetația joasă. Merită să îi înveți solzii netezi, dunga închisă prin ochi și petele pereche, mai ales pentru că un șarpe maro necunoscut este prea des confundat cu o viperă.

În Delta Dunării și în Dobrogea, înțelegerea habitatului este la fel de importantă ca recunoașterea animalului: refugii relativ uscate pot exista chiar și într-un peisaj cunoscut mai ales pentru zonele lui umede.

Pe scurt

Când se poate observa în Delta Dunării și în Dobrogea

1. IanHibernare
2. FebHibernare
3. MarDupă vreme
4. AprPerioadă de căutare
5. MaiPerioadă de căutare
6. IunPerioadă de căutare
7. IulPerioadă de căutare
8. AugPerioadă de căutare
9. SepPerioadă de căutare
10. OctDupă vreme
11. NoiHibernare
12. DecHibernare

Statut local

Aprilie-septembrie este perioada de monitorizare din ghidul din România, nu o limită completă a activității. Nu există o estimare a abundenței.

Lista Roșie IUCN

Neamenințat în Europa și UE27 (Lista Roșie europeană 2009)

Lista noastră

Nr. 23 din 30 · vezi lista completă

Descriere și identificare

Adulții sunt de obicei cenușii sau maronii, cu corpul zvelt și șiruri de pete închise care se pot uni parțial. O dungă închisă trece prin ochi, de-a lungul părții laterale a capului, iar pe creștet se află un semn mai mare. Aspectul variază de la un exemplar la altul, așa că nicio pată nu trebuie considerată un semn de identificare infailibil.

Numele englezesc, „șarpele neted”, se referă la solzi: le lipsește carena ridicată din mijloc pe care o au mai mulți alți șerpi europeni. Pupilele sunt rotunde, iar capul este relativ mic. Aceste trăsături pot ajuta într-o fotografie clară, dar nu sunt un motiv să te apropii de capul unui șarpe necunoscut.

Literatura mai veche de istorie naturală poate folosi Coronella laevis, un nume inclus în sinonimia istorică a speciei. Numele acceptat este Coronella austriaca. Recunoașterea unui nume vechi ajută la legarea relatărilor din trecut de lista modernă, fără a presupune că fiecare șarpe cu alt nume este o altă specie.

Refugii uscate într-o regiune de zone umede

Ghidul de monitorizare din România descrie habitate însorite, cu vegetație ierboasă și tufișuri, inclusiv liziere, terenuri stâncoase și taluzuri. Adăpostul contează la fel de mult ca soarele: un mozaic de vegetație și refugii îi permite șarpelui să rămână ascuns în timp ce folosește un loc cald.

Același ghid semnalează explicit specia din zonele joase, inclusiv de pe grindul Letea din Delta Dunării. Asta nu îl face un șarpe acvatic. Un grind uscat sau un petic de pădure din mijlocul zonei umede oferă un microhabitat diferit de canalele și stufărișurile inundate din jur.

Planul național de monitorizare include și locuri din zona Măcin și din sudul pădurii Babadag. Acestea sunt locuri desemnate pentru monitorizare, nu locuri unde specia poate fi văzută sigur.

Un vânător ascuns

Șerpii de alun sunt descriși adesea ca specialiști pe reptile mici, mai ales pe șopârle. Prind și alte prăzi, inclusiv mamifere mici și, ocazional, șerpi. Hrana poate varia de la o populație la alta, așa că un procent măsurat în altă parte nu trebuie transformat într-o cifră nesusținută pentru Dobrogea.

O lucrare românească publicată în 2014 a documentat un șarpe de alun care mânca un pui viu de șarpe de casă, la Iași. Observația a fost în afara regiunii noastre și arată o relație posibilă între pradă și prădător, nu cât de des se întâmplă local. Ea arată și de ce o listă scurtă și generală de pradă este mai cinstită decât prezentarea fiecărei observații neobișnuite ca pe o masă obișnuită.

Prada potrivită este imobilizată prin constricție. Șarpele nu are venin, dar un animal sălbatic se poate totuși apăra dacă este ținut. Nu există niciun câștig în a-l prinde pentru o demonstrație de identificare sau pentru o fotografie.

De ce un habitat ocupat poate părea gol

Este o reptilă activă ziua, dar „activ ziua” nu înseamnă „expus pe o potecă deschisă”. Șerpii de alun pot rămâne printre plante sau sub diverse obiecte și pot încremeni când sunt deranjați. Felul în care se ascund face ca observația întâmplătoare să nu fie o măsură de încredere a prezenței speciei.

O plimbare liniștită poate să nu aducă nicio observație chiar și acolo unde habitatul este potrivit. Vizitatorii nu ar trebui să imite căutările profesionale ale refugiilor, ridicând sau desfăcând obiecte care ar putea adăposti animale.

Temperatura influențează și ea activitatea reptilelor: terenul cel mai fierbinte și mai expus nu este întotdeauna cel mai bun loc pentru a observa un șarpe. Alternanța dintre locuri adăpostite și locuri însorite face ca un habitat cu structură variată să fie util.

Pui vii în loc de o pontă depusă

Spre deosebire de șarpele de stepă sau de șarpele lui Esculap, care depun ouă, femela de șarpe de alun păstrează puii în dezvoltare în corp și naște pui vii. Relatările mai vechi numesc adesea acest mod ovoviviparitate; descrierile moderne folosesc și termenul de viviparitate sau spun simplu că naște pui vii.

Puii apar în general la sfârșitul verii sau la începutul toamnei și arată ca niște adulți mici. Datele exacte ale nașterii și numărul de pui variază în arealul speciei, nu urmează același calendar în fiecare regiune.

Ghidul de monitorizare din România recomandă perioada aprilie-septembrie pentru cercetările dedicate speciei. Calendarul marchează această perioadă de monitorizare, nu o limită completă a activității și nici o estimare a abundenței.

Conservare și confuzii

Lista Roșie europeană din 2009 trece specia ca neamenințată atât în Europa, cât și în UE27. Ghidul de monitorizare din România o încadrează și în anexa IV a Directivei Habitate a UE. Categoria regională nu trebuie confundată cu o evaluare a stării fiecărei populații locale.

Pierderea și degradarea habitatului amenință refugiile și locurile de hrănire folosite de acest șarpe discret. Uciderea unui animal pentru că seamănă cu o viperă este un rău în plus, care poate fi evitat. Identificarea corectă este utilă, dar ca să păstrezi o distanță sigură și să lași în pace orice șarpe sălbatic nu ai nevoie să îl identifici mai întâi.

Cum îl observi într-o excursie în natură

În sejururile noastre de mai multe zile în natura Deltei Dunării și a Dobrogei, grindurile uscate cu pădure și habitatele din Dobrogea continentală adaugă varietate peisajului de zone umede. Întâlnirea cu un șarpe de alun este o posibilitate, nu o atracție promisă. Dacă apare unul, oprește-te la distanță și lasă-i liber drumul spre adăpost: o observație scurtă, fără deranj, valorează mai mult decât o întâlnire prelungită prin blocarea căii lui de scăpare.