Ce înseamnă ortodox de rit vechi? Lipovenii din Delta Dunării

Aproape în fiecare săptămână, un turist din barca noastră ne pune aceeași întrebare: care este diferența dintre ortodocșii de rit vechi și Biserica Ortodoxă pe care o cunosc cei mai mulți? Mila 23, unde trăim, este un sat de lipoveni, credincioșii de rit vechi ai Deltei Dunării, iar credința lor dă ritmul satului. Așa că am hotărât să răspundem cum se cuvine, o dată pentru totdeauna: de unde vine ritul vechi, ce îl desparte cu adevărat de cel nou și ce vei observa când vizitezi un sat lipovenesc.

O singură Biserică, două rituri

Credincioșii de rit vechi nu s-au despărțit pentru o credință nouă. Au rămas la cea veche. În 1654, patriarhul Nikon al Moscovei, cu sprijinul țarului Alexei Mihailovici, a început o reformă a Bisericii Ruse. Scopul ei era să aducă ritualurile și cărțile rusești în acord cu practica grecească a vremii. Sinoadele din 1666 și 1667 au oficializat reforma și i-au condamnat pe toți cei care o refuzau.

O mare parte a poporului rus a refuzat. Pentru ei, ritualurile primite odată cu încreștinarea Rusiei, în 988, erau sfinte, iar a le schimba însemna a trăda adevărata credință. Au păstrat ritul vechi și de atunci au fost numiți staroveri, credincioși de credință veche, sau staroobriadți, cei de rit vechi. Lipovenii din Delta Dunării sunt urmașii lor.

Ce s-a schimbat și ce au păstrat credincioșii de rit vechi

Pentru cineva din afară, diferențele pot părea mici. Pentru un credincios, fiecare gest are un înțeles, iar schimbarea gestului schimbă înțelesul.

Semnul crucii. Nikon a impus trei degete unite, pentru Sfânta Treime. Credincioșii de rit vechi au păstrat forma veche: arătătorul și degetul mijlociu întinse, pentru cele două firi ale lui Hristos, dumnezeiască și omenească, iar degetul mare și ultimele două degete unite, pentru Treime. Pentru ei, gestul nou lăsa deoparte Întruparea și Răstignirea lui Hristos. Este diferența pe care o vei observa cel mai probabil într-o biserică lipovenească.

Numele lui Iisus. Cărțile reformate au schimbat scrierea din Isus (Исус) în Iisus (Иисус). Pentru credincioșii de rit vechi, adăugarea unei litere schimba însuși numele sfânt.

Sensul procesiunii. Reforma a cerut ca procesiunile în jurul bisericii, cum este cea de Paște, să meargă împotriva soarelui. Credincioșii de rit vechi merg încă după soare, în sensul acelor de ceasornic, cum au făcut rușii dintotdeauna, urmând drumul luminii.

Prescurile. Numărul prescurilor, pâinițele folosite la pregătirea Sfintei Împărtășanii, a fost redus de la șapte la cinci. Credincioșii de rit vechi au păstrat șapte.

Aliluia. Credincioșii de rit vechi cântă „Aliluia” de două ori, urmat de „Slavă Ție, Dumnezeule”. Reforma a impus o Aliluia întreită.

Cărțile sfinte. Nikon a corectat cărțile de slujbă rusești după cărți grecești tipărite în Occident, la Veneția. Credincioșii de rit vechi au susținut că vechile manuscrise rusești păstraseră credința curată de la încreștinarea Rusiei, în timp ce textele grecești tipărite noi fuseseră alterate.

Bisericile și icoanele. Acoperișurile tradiționale în formă de cort ale bisericilor rusești au fost înlocuite cu cupole bizantine, iar în biserici a intrat un stil nou de pictură a icoanelor, influențat de Renașterea occidentală. Credincioșii de rit vechi au păstrat stilul vechi al icoanelor bizantine și rusești.

De ce au venit lipovenii în Delta Dunării

Refuzul reformei a avut un preț mare. Credincioșii de rit vechi au fost persecutați generații la rând, iar sub Petru cel Mare au fost nevoiți să plătească o taxă dublă pentru că își păstrau credința. Mulți au ales să plece din Rusia. În secolul XVIII, grupuri de staroveri au trecut granițele și s-au așezat în Dobrogea și în Delta Dunării, pe atunci parte a Imperiului Otoman, unde au fost lăsați să-și păstreze credința în pace. Aici au găsit ce știau mai bine: apă, pește și stuf. Au devenit pescarii Deltei Dunării și sunt și astăzi.

O biserică a lor

Aproape două secole, credincioșii de rit vechi nu au avut un episcop al lor. Lucrurile s-au schimbat în 1846, când mitropolitul Ambrozie, un episcop grec, li s-a alăturat la Fântâna Albă (Belaia Krinița), o mănăstire din Bucovina, pe atunci parte a Imperiului Austriac. Acolo a început ierarhia de rit vechi. În 1940 sediul ei s-a mutat la Brăila, pe Dunăre, unde se află și astăzi Mitropolia Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi. Biserica din Mila 23, cu hramul Sfântul Ioan Gură de Aur, ține de ea.

Ritul vechi și stilul vechi

Cele două expresii se confundă des. Ritul vechi înseamnă felul vechi de a săvârși slujbele și gesturile, păstrat de lipoveni din vremea dinaintea reformei lui Nikon. Stilul vechi înseamnă doar calendarul: calendarul iulian, după care sărbătorile cad cu treisprezece zile mai târziu. Lipovenii țin și ritul vechi, și stilul vechi. În România mai există și credincioși ortodocși români care au rămas pe stil vechi după schimbarea calendarului din 1924, dar care nu sunt de rit vechi.

Ce vei observa astăzi

După mai bine de trei secole, credincioșii de rit vechi și-au păstrat ritul aproape neschimbat. Slujbele se țin în slavona bisericească și se cântă la unison, pe glasurile vechi, fără instrumente. Credincioșii stau în picioare la slujbe lungi și fac metanii mari, până la pământ. Mulți țin o lestovcă, un șirag de rugăciune din piele, și folosesc o pernuță, podrucinicul, ca să-și țină mâinile curate când se închină până la pământ. Bărbații stau în partea dreaptă a bisericii, iar femeile în stânga, cu capul acoperit.

Biserica urmează calendarul iulian, cu treisprezece zile în urma celui civil. Crăciunul se sărbătorește pe 7 ianuarie, iar Anul Nou pe 14 ianuarie, așa că dacă vii în Mila 23 la începutul lui ianuarie, poți găsi satul în plină sărbătoare, când restul României a terminat deja de sărbătorit.

Slujba de Crăciun de rit vechi în biserica din Mila 23, filmată în sat:

Cum vizitezi o biserică de rit vechi

Bisericile lipovenești sunt întâi de toate locuri de rugăciune, așa că puțină grijă contează mult. Îmbracă-te decent, cu umerii și genunchii acoperiți. Femeile își acoperă capul și poartă fustă, iar bărbații își scot pălăria. Întreabă întotdeauna înainte să faci fotografii, în biserică sau în timpul slujbei. Ghizii noștri cunosc satul și oamenii lui și îți spun când o vizită este binevenită.

Mila 23 este locul în care trăim și de unde pleacă excursiile noastre cu barca. Citește mai multe despre sat în Mila 23: satul lipovenesc din inima Deltei Dunării, iar de ce sunt casele vopsite în albastru afli în Albastrul lipovenesc.