Sulina: orașul port unde Dunărea întâlnește Marea Neagră

Sulina este singurul oraș din Delta Dunării, locul unde Dunărea își încheie drumul lung prin Europa și se varsă în Marea Neagră. Acum un secol și jumătate era unul dintre cele mai aglomerate și mai cosmopolite porturi ale regiunii, casă pentru marinari, negustori și ingineri din toată Europa. Astăzi mai vezi încă ceva din farmecul și măreția acelor vremuri.

Drumul spre Sulina

Vizita începe cu mult înainte de oraș. În excursia privată din Tulcea, barca lasă fluviul pentru canale mici și lacuri liniștite, oprește la o cafea în Mila 23, urmează meandrele Dunării Vechi pe lângă Crișan și intră pe brațul Sulina pentru ultima porțiune până la mare. Din Mila 23, în sejurul privat, drumul merge pe Dunărea Veche până la Crișan și apoi pe brațul Sulina. Barca acostează la faleză, iar de acolo descoperi orașul pe jos sau cu un taxi local, plătit pe loc.

Un oraș construit de o comisie europeană

După Războiul Crimeii, Tratatul de la Paris din 1856 a înființat Comisia Europeană a Dunării, un organism internațional care trebuia să țină gura fluviului deschisă navelor tuturor națiunilor. Sulina a devenit sediul ei. Inginerii comisiei au îndreptat și au adâncit brațul Sulina, au dragat gura și au construit faruri și diguri, iar în câteva decenii satul mic a devenit un port plin de viață, în care se vorbeau multe limbi. Comisia este numită adesea un strămoș timpuriu al Uniunii Europene de azi. Palatul ei, construit în anii 1860, stă încă pe malul apei și găzduiește astăzi Administrația Fluvială a Dunării de Jos.

Scriitorul Jean Bart, pseudonimul lui Eugeniu Botez, care a lucrat la Sulina în administrația portului, a descris această lume în romanul Europolis, publicat în 1933.

Ce vezi la Sulina

Farul vechi. Construit de Comisia Europeană a Dunării în 1869 și 1870, înalt de 17,34 metri, stătea odinioară aproape de mal; pe măsură ce Dunărea a cărat tot mai mult pământ în mare, a ajuns mult în interiorul orașului. Astăzi este muzeu al Comisiei, cu biroul lui Jean Bart.

Cimitirul. La marginea orașului, pe drumul spre plajă, odihnesc marinari și căpitani de vas, negustori și soldați, creștini de mai multe confesiuni, musulmani și evrei. O oră sau două printre pietrele lui spun povestea acestui port cosmopolit mai bine decât orice carte.

Bisericile. Biserica grecească Sfântul Nicolae a fost construită în anii 1860 de comunitatea greacă din Sulina, iar multe dintre icoanele ei au fost aduse din Grecia de marinari greci. Restaurarea i-a adus ferestre moderne și alte schimbări moderne, și și-a pierdut mult din aspectul vechi. Catedrala ortodoxă Sfinții Nicolae și Alexandru, a cărei piatră de temelie a fost pusă de regele Carol I, a scăpat până acum de restaurările moderne și își păstrează mozaicurile, ușile de metal, ferestrele și clopotele originale. Biserica romano-catolică Sfântul Nicolae, sfințită în 1863, a fost ridicată de comunitatea italiană din piatră de Malta și cărămidă; este adesea închisă, dar merită văzută din afară.

Castelul de apă. Turnul înalt de apă și uzina de apă alimentează încă orașul cu apă filtrată. Potrivit primăriei din Sulina, construcția lor a fost finanțată de regina Olandei în 1897. Povestea spusă la Sulina este că regina, oprindu-se în port, a cerut un pahar cu apă și i s-a servit apă direct din Dunăre, iar apoi a hotărât să-i dăruiască orașului o uzină de apă. La restaurare, acoperișul original din foi de cupru lucrate manual a fost înlocuit cu tablă vopsită, ceea ce i-a luat mult din farmecul istoric.

Plaja și marea

Dincolo de cimitir se întinde o plajă largă și sălbatică, cu nisip fin, la aproximativ o jumătate de oră de mers pe jos din centru sau la un drum scurt cu taxiul local. Vara ai timp de o baie în Marea Neagră; primăvara și toamna, destul timp să te plimbi pe nisip și să privești marea.

Dunărea intră în mare printr-un canal lung, între diguri de piatră, construite ca să nu se colmateze gura. Navele mari îl folosesc și ridică valuri puternice, așa că marea o vezi de pe mal, nu din barcă.

Să știi la ce să te aștepți

Sulina este un oraș cu un trecut bogat, nu o rezervație naturală. Brațul Sulina este o cale navigabilă largă și dreaptă, folosită de nave, iar partea cea mai sălbatică a zilei este drumul de ducere, prin canale și lacuri. Prânzul îl iei pe cont propriu, la un restaurant ales de tine. Dacă îți dorești în primul rând viețuitoare și peisaje sălbatice, excursia privată la Letea este alegerea mai bună. Dacă vrei să traversezi toată Delta Dunării până la Marea Neagră, Sulina este o alegere bună.