Nr. 8 în lista noastrăBrotăcelul răsăritean (Hyla orientalis)

Brotăcelul răsăritean (Hyla orientalis) este unul dintre cei mai mici și mai ușor de recunoscut amfibieni din Delta Dunării și din Dobrogea. Cu pielea verde strălucitoare, cu abilitățile lui remarcabile de cățărare și cu cântecul de împerechere surprinzător de puternic, această broscuță se aude adesea cu mult înainte să fie văzută.

Deși este rudă apropiată cu brotăcelul european (Hyla arborea), brotăcelul răsăritean este recunoscut ca specie separată. Interesant este că Tulcea este una dintre localitățile menționate în descrierea științifică originală, ceea ce îi dă acestui amfibian o legătură specială cu regiunea.

Pe scurt

Când se poate observa în Delta Dunării și în Dobrogea

1. IanFoarte rar
2. FebFoarte rar
3. MarRar
4. AprAbundent
5. MaiAbundent
6. IunAbundent
7. IulModerat
8. AugModerat
9. SepModerat
10. OctRar
11. NoiFoarte rar
12. DecFoarte rar

Statut local

Activ din primăvară până toamna; hibernează iarna.

Lista Roșie IUCN

Neamenințată (LC)

Lista noastră

Nr. 8 din 30 · vezi lista completă

Descriere și identificare

Brotăcelul răsăritean este un amfibian mic și zvelt, de obicei verde aprins pe spate, cu partea de dedesubt deschisă. O dungă închisă pornește de la nară, trece prin ochi și continuă de-a lungul flancului, ajutând la recunoașterea înfățișării lui caracteristice.

Degetele se termină cu discuri adezive rotunjite, care îi permit să se cațere pe stuf, frunze, tufișuri și chiar pe suprafețe verticale netede. Spre deosebire de cele mai multe broaște asociate zonelor umede, își petrece mare parte din viața activă deasupra solului, printre vegetație.

În ciuda culorii verzi cunoscute, brotăcelul răsăritean își poate schimba culoarea. Exemplarele pot părea cenușii, maronii sau măslinii, în funcție de condițiile de mediu și de starea lor fiziologică. Nu este schimbarea rapidă și complexă de culoare a cameleonului, dar poate face aceeași broască să arate surprinzător de diferit de la o observație la alta.

Habitat și răspândire

În Delta Dunării și în Dobrogea brotăcelul răsăritean trăiește în zone umede și în zonele din apropiere cu vegetație abundentă. Poate fi găsit printre stuf, tufișuri, copaci și alte plante, adesea aproape de bălți, canale sau ape stătătoare puțin adânci.

Specia este răspândită în unele părți ale estului și sud-estului Europei și se întinde până în vestul Asiei. În România distribuția lui este asociată cu arealul mai larg al populațiilor estice de brotăcei, incluse în trecut în Hyla arborea.

În afara perioadei de reproducere, exemplarele pot petrece mult timp departe de apa deschisă, dacă au vegetație potrivită și adăposturi umede.

Comportamentul și remarcabilul cântec de împerechere

Pentru un animal atât de mic, brotăcelul răsăritean are un cântec impresionant de puternic. În sezonul de reproducere masculii se adună lângă ape potrivite și cântă repetat, formând adesea coruri care se aud de la o distanță considerabilă.

Fiecare mascul are un singur sac vocal sub gât, care se umflă când cântă și funcționează ca o cameră de rezonanță. Cântecele repetate ajută la atragerea femelelor și sunt printre cele mai ușor de recunoscut sunete de amfibieni din serile de primăvară din Delta Dunării.

Ziua aceste broaște stau adesea nemișcate pe frunze, stuf sau crengi. Mărimea mică și culoarea le fac greu de găsit, chiar și când sunt la doar câțiva pași.

Reproducerea și activitatea de-a lungul anului

Brotăcelul răsăritean devine mai activ pe măsură ce primăvara cresc temperaturile. Reproducerea are loc în general primăvara și poate continua până la începutul verii, în funcție de temperatură, ploi și starea apei.

Femelele depun ouăle în mici grămăjoare prinse de vegetația submersă. Larvele care se dezvoltă sunt acvatice, se hrănesc și cresc până când metamorfoza le transformă în broscuțe capabile să părăsească apa.

Vara adulții pot fi întâlniți printre vegetație, uneori la o înălțime considerabilă deasupra solului. Când temperaturile scad toamna, activitatea se reduce treptat, iar broaștele caută locuri adăpostite unde să treacă iarna în stare de amorțire.

Hrană

Brotăceii răsăriteni se hrănesc mai ales cu insecte și alte nevertebrate mici. Își prind prada prin mișcări rapide și cu limba lipicioasă, vânând adesea printre frunze și crengi.

Consumând o varietate de artropode mici, fac parte din rețeaua trofică complexă care leagă habitatele acvatice și terestre ale Deltei Dunării.

Conservare și amenințări

Ca mulți amfibieni, brotăcelul răsăritean depinde de ape potrivite pentru reproducere și de vegetația sănătoasă din jur. Desecarea zonelor umede, dispariția bălților mici, fragmentarea habitatului și poluarea pot afecta negativ populațiile locale.

Păstrarea habitatelor de reproducere puțin adânci, a stufărișurilor, a tufișurilor și a coridoarelor naturale de vegetație este importantă pentru supraviețuirea pe termen lung a speciei.

O legătură științifică interesantă cu Tulcea

Brotăcelul răsăritean are o istorie taxonomică deosebit de interesantă. Mulți ani a fost tratat în general ca parte a brotăcelului european, Hyla arborea. Cercetările moleculare au susținut ulterior recunoașterea lui ca specie distinctă, Hyla orientalis.

În descrierea originală publicată de Bedriaga în 1890, Tulcea, din România, era menționată alături de Harkov, din Ucraina, printre localitățile asociate taxonului. Asta face ca Tulcea să fie parte din istoria științifică a unei broaște recunoscute acum pe o arie geografică mult mai largă.

Unde și când vezi brotăcelul răsăritean în Delta Dunării

Primăvara este un moment excelent să descoperi brotăcelul răsăritean, mai ales în perioada de reproducere, când masculii cântă din vegetația de lângă apele puțin adânci. Serile calde le pot trăda prezența prin sunet, chiar dacă broaștele rămân ascunse.

Vara încă pot fi găsiți printre stuf, tufișuri și copaci, deși ca să găsești un exemplar care tace îți trebuie răbdare și observație atentă. Ocazional brotăceii pot fi descoperiți și lângă luminile de afară, unde se adună insectele noaptea.

Pentru iubitorii de natură care vizitează Delta Dunării, acest amfibian mic ne amintește că unele dintre cele mai interesante întâlniri cu fauna înseamnă să asculți cu atenție și să cercetezi vegetația din jur, nu doar să cauți animalele mai mari.