Nr. 22 în lista noastrăBoa de nisip (Eryx jaculus) în Dobrogea

Boa de nisip (Eryx jaculus) este singurul boa din Europa și cel mai rar șarpe din România. Zeci de ani s-a crezut că a dispărut din țară, până când noile semnalări din Dobrogea din 2014 și 2015 au confirmat că încă supraviețuiește lângă Dunăre.

Cea mai nordică semnalare a speciei din Europa vine de la marginea Deltei Dunării, dintre Beștepe și Mahmudia, din 1986.

Pe scurt

Când se poate observa în Delta Dunării și în Dobrogea

1. IanHibernare
2. FebHibernare
3. MarHibernare
4. AprIeșirea din hibernare
5. MaiActiv
6. IunActiv
7. IulActiv
8. AugNașteri
9. SepActiv
10. OctUltima activitate
11. NoiHibernare
12. DecHibernare

Statut local

Extrem de rar în România, cunoscut din foarte puține localități din Dobrogea, aproape de Dunăre. Nu a fost găsit în zonele umede ale Deltei Dunării. Tiparul de activitate este doar orientativ.

Lista Roșie IUCN

Neamenințată (LC)

Lista noastră

Nr. 22 din 30 · vezi lista completă

Descriere și identificare

Boa de nisip este un șarpe scurt și gros, aproape la fel de gros de la cap la coadă. Adulții măsoară de obicei 40-60 cm, rar până la 70-80 cm, iar masculii sunt mai mici decât femelele. Capul nu se deosebește de gât și se termină cu un bot ascuțit, cu gura așezată puțin dedesubt, o adaptare pentru împinsul prin solul afânat.

Ochii sunt foarte mici, cu pupile verticale, iar corpul este acoperit cu solzi mici și lucioși. Coada este scurtă și se termină cu un con bont. Lângă cloacă are niște pinteni mici, rămășițe ale membrelor din spate, mai vizibili la masculi. Spatele este cenușiu deschis sau maro gălbui, cu pete mai închise.

Niciun alt șarpe din România nu arată ca el. Corpul gros, ochii minusculi și coada scurtă îl deosebesc de puii altor șerpi, iar pentru oameni este inofensiv.

O poveste despre pierdere și regăsire

Primul exemplar românesc a fost colectat la Cernavodă în 1903 de Robert Dombrowski. Acel habitat a fost distrus mai târziu de construcția Canalului Dunăre-Marea Neagră. În 1937 Mihai Băcescu a găsit specia la Cochirleni, iar semnalări vechi există și de la Cărpiniș, lângă Giuvegea, în sudul Dobrogei.

Cea mai recentă semnalare, timp de zeci de ani, a venit în 1986, când Olaf Zinke a găsit o femelă adultă moartă pe drumul dintre Beștepe și Mahmudia, la marginea de sud a Deltei Dunării. Măsura 526 mm și avea opt embrioni. László Krecsák și Alexandru Iftime au arătat în 2006 că aceasta era cea mai nordică semnalare a speciei din Europa. După ea, mulți specialiști au considerat boa de nisip probabil dispărut din România.

În 2011 a fost găsit un boa de nisip călcat pe drum între Turnu Măgurele și Corabia, prima semnalare la nord de Dunăre. În 2014 a fost regăsită în Dobrogea, lângă Dunăre, o mică populație, iar locul exact a fost ținut secret ca să o ferească de colecționari. În aprilie 2015 a fost găsit un exemplar mort la Rasova, în județul Constanța, la mai puțin de 10 km de Cochirleni, confirmând că specia încă supraviețuiește în regiune.

O semnalare veche din pădurea Letea, din Delta Dunării, s-a dovedit mai târziu o identificare greșită. În Delta Dunării propriu-zisă nu există semnalări confirmate, dar Krecsák și Iftime au arătat că specia ar putea supraviețui în colțuri puțin cercetate ale Dobrogei.

Viața sub pământ

Boa de nisip este un șarpe care trăiește îngropat. Petrece mult timp în solul afânat, sub pietre sau în galerii de rozătoare și iese la suprafață mai ales în serile calde și noaptea. Își pândește prada, mai ales rozătoare mici și șopârle, și o omoară prin constricție.

Spre deosebire de cei mai mulți șerpi din România, nu depune ouă: puii se dezvoltă în corpul mamei și se nasc vii, de obicei la sfârșitul verii. În România specia trăiește pe pante uscate, însorite, cu sol nisipos sau calcaros, adesea aproape de valea Dunării. Ghidul de monitorizare a reptilelor de interes comunitar include Dealurile Beștepe printre locurile care trebuie verificate.

Conservare și observare responsabilă

La nivel global specia este evaluată ca neamenințată, pentru că este răspândită în nordul Africii, în Orientul Mijlociu și în Caucaz. În Europa se află la marginea arealului, iar în România este trecută ca critic periclitată în Cartea Roșie a Vertebratelor din România (2005). Este inclusă în Anexa IV a Directivei Habitate a UE și protejată prin Anexa 4A a Ordonanței de Urgență a Guvernului 57/2007. Este inclusă și în Anexa II a Convenției de la Berna și în Anexa II a CITES, care reglementează comerțul internațional.

Principalele amenințări sunt pierderea pantelor de stepă uscată prin arat, cariere și construcții, traficul rutier și colectarea ilegală. Dacă găsești vreodată unul, nu îl atinge, nu face public locul exact și raportează observația specialiștilor.

Fotografia de reptile în turele noastre

Nu căutăm boa de nisip, iar o observație ar fi excepțională. În turele noastre foto de mai multe zile în Delta Dunării și în Dobrogea, dealurile uscate din jurul Deltei Dunării oferă încă multe reptile de fotografiat, de la șopârle la țestoase, întotdeauna cu respect pentru animale și pentru habitatul lor.