Nr. 27 în lista noastrăȘarpele de casă (Natrix natrix)

Șarpele de casă (Natrix natrix) este șarpele pe care vizitatorii Deltei Dunării au cele mai mari șanse să îl întâlnească și unul dintre cei mai ușor de recunoscut: un șarpe cenușiu verzui sau maro, cu un guler galben pal în spatele capului. Este complet inofensiv, un vânător de broaște, un înotător excelent și un maestru al unui truc ciudat: când e prins, adesea se preface mort.

Numele lui românesc, șarpele de casă, este un nume vechi, plin de respect, pentru un animal inofensiv care trăia adesea lângă oameni, în grădini și lângă bălți, și care era lăsat în pace prin curțile gospodăriilor.

Pe scurt

Când se poate observa în Delta Dunării și în Dobrogea

1. IanFoarte rar
2. FebFoarte rar
3. MarRar
4. AprModerat
5. MaiAbundent
6. IunAbundent
7. IulAbundent
8. AugAbundent
9. SepModerat
10. OctRar
11. NoiFoarte rar
12. DecFoarte rar

Statut local

Activ din martie până în octombrie; hibernează iarna.

Lista Roșie IUCN

Neamenințată (LC)

Lista noastră

Nr. 27 din 30 · vezi lista completă

Descriere și identificare

Șerpii de casă măsoară de obicei 70-120 cm, femelele fiind mult mai mari decât masculii, iar cele mai mari femele ajungând la aproximativ un metru și jumătate. Spatele este cenușiu verzui, măsliniu sau maroniu, cu pete închise de-a lungul corpului, iar abdomenul este deschis, cu pătrățele negre bine marcate. Semnul speciei este gulerul: o semilună galbenă, crem sau portocalie în spatele capului, mărginită cu negru, de la care vine celălalt nume englezesc al șarpelui, ringed snake. Gulerul poate fi slab sau poate lipsi la exemplarele bătrâne și la exemplarele ocazionale complet negre, melanice.

Șerpii de casă melanici, complet închiși la culoare și fără guler vizibil, sunt o caracteristică cunoscută a Deltei Dunării: cercetările asupra herpetofaunei Deltei Dunării i-au găsit exact în habitatele grindurilor nisipoase, în vegetația de stuf înconjurată de lacuri și canale. Un șarpe mare și negru care înoată în Delta Dunării este totuși aproape întotdeauna un șarpe de casă, nu o viperă; pupilele rotunde și forma capului îl trădează.

Habitat și hrană

Șerpii de casă sunt animale de câmpie legate de apă, nu pentru că au nevoie de ea la reproducere, ci pentru că hrana lor are. Vânează mai ales amfibieni: broaște, broaște râioase și tritoni, prinși în apă și în jurul ei, dar prind și pești, mormoloci și, ocazional, mamifere mici și pui de păsări. Studiile asupra meniului speciei de-a lungul anului au găsit o hrană care se schimbă, cu pești primăvara, tritoni vara și broaște și broaște râioase spre toamnă, pe măsură ce fiecare pradă devine disponibilă.

Habitatul lor este pe măsură de umed: stufărișuri, mlaștini, maluri de canale și lacuri, pajiști umede și liziere, exact peisajul Deltei Dunării. Șerpii de casă sunt vânători activi, care își urmăresc prada cu vederea și mirosul și o înghit vie, fără constricție și fără niciun venin.

Se face mort și alte apărări

Un șarpe de casă prins de un prădător are două răspunsuri, și niciunul nu este o mușcătură. Întâi eliberează din glandele de lângă coadă un lichid urât mirositor, cu miros de usturoi, suficient ca să descurajeze cele mai multe mamifere. Dacă asta nu merge, poate trece la tanatoză, adică se face mort: corpul se moleșește, gura se deschide, limba atârnă afară, iar șarpele poate fi atins, întors și purtat fără nicio mișcare. Spectacolul poate dura multe minute și este atât de convingător încât a intrat în folclorul fiecărei țări unde trăiește specia.

Șerpii de casă sunt înotători excelenți și scapă adesea pe apă, alunecând peste un canal cu capul ridicat. Sunt mai ales diurni, în special primăvara, și petrec mult timp la soare ca să ajungă la temperatura de vânătoare.

Reproducere

Masculii ies primii din hibernare, în martie, și își petrec începutul primăverii la soare. Împerecherea are loc în aprilie și mai, uneori în „ghemuri de împerechere” bătătoare la ochi, în care mai mulți masculi se încolăcesc în jurul unei singure femele. Cam două luni mai târziu, în iunie și iulie, femela depune 10-40 de ouă albe, cu coajă ca de piele, într-un loc cald și umed, unde descompunerea produce căldura care le clocește: grămezi de compost și de bălegar, grămezi de stuf și vegetație putrezită, galerii de rozătoare. Locurile preferate de depunere sunt folosite an de an, uneori de mai multe femele deodată, iar o grămadă mare de compost poate adăposti peste o sută de ouă.

Ouăle eclozează după aproximativ zece săptămâni, la sfârșitul verii și începutul toamnei. Puii, lungi de abia 15-18 cm, poartă gulerul galben din prima zi și sunt complet independenți, vânând singuri broscuțe și mormoloci.

Conservare și amenințări

Șarpele de casă este clasificat de IUCN ca specie neamenințată (LC) în imensul lui areal eurasiatic și este protejat prin Convenția de la Berna (Anexa III) și prin legislația națională din România. Specia rămâne comună în habitatul potrivit, dar depinde în tăcere de amfibieni, iar tot ce afectează broaștele afectează și șerpii de casă: desecarea zonelor umede, poluarea apei și intensificarea agriculturii. Mortalitatea pe drumuri și uciderea de către oameni care îl confundă cu o viperă adaugă presiune locală.

În Delta Dunării, cea mai întinsă zonă umedă bogată în amfibieni din Europa, șarpele de casă rămâne abundent și este una dintre speciile pe care ghizii noștri le arată cel mai des din barcă.

Unde și când vezi șarpele de casă în Delta Dunării

Șerpii de casă sunt șerpii văzuți cel mai des în Delta Dunării: urmărește apa din fața bărcii pe canalele înguste și malurile lacurilor cu vegetație din aprilie până în septembrie, mai ales în diminețile calde, când stau la soare pe bușteni plutitori, pe grămezi de stuf și pe marginile însorite ale canalelor. Un șarpe care înoată cu capul ridicat deasupra apei este cel mai des un șarpe de casă, iar întâlnirea clasică este o privire rapidă asupra unuia care traversează canalul în fața bărcii.

Ghizii noștri îl caută în fiecare dintre excursiile noastre de birdwatching în Delta Dunării, pentru că reptilele și amfibienii Deltei Dunării fac din plin parte din zi, iar între păsări canalele însele oferă buștenii pentru stat la soare și șerpii care înoată. Dacă întâlnești unul pe uscat, păstrează-ți calmul și bucură-te de el: este inofensiv, iar dacă se face mort, ai asistat la unul dintre cele mai bune spectacole ale naturii.