Nr. 6 în lista noastrăBroasca râioasă brună (Bufo bufo)

Broasca râioasă brună (Bufo bufo) este un amfibian care își petrece mare parte din viață departe de apă. Pielea maro cu negi, ochii auriu arămii și mersul așezat se potrivesc unei vieți printre frunze și rădăcini, nu activității bătătoare la ochi, ziua, a broaștelor de pe malul unui canal.

În Delta Dunării și în Dobrogea, cuvântul „comună” din numele ei englezesc trebuie folosit cu grijă. Descrie o specie europeană răspândită, nu o promisiune că o vezi ușor aici: cercetările din România arată o distribuție regională mai restrânsă decât a altor amfibieni din lista noastră.

Pe scurt

Când se poate observa în Delta Dunării și în Dobrogea

1. IanHibernare
2. FebHibernare
3. MarActiv
4. AprActiv
5. MaiActiv
6. IunActiv
7. IulActiv
8. AugActiv
9. SepActiv
10. OctActiv
11. NoiHibernare
12. DecHibernare

Statut local

Activitate orientativă din primăvară până toamna; vremea influențează sezonul. Nu este o estimare a abundenței.

Lista Roșie IUCN

Neamenințată (global)

Lista noastră

Nr. 6 din 30 · vezi lista completă

Descriere și identificare

Uită-te întâi la alcătuire: corp lat, picioare scurte și cap bont, rotunjit. Spatele este de obicei maro sau maro măsliniu, uneori destul de închis, iar partea de dedesubt, deschisă, poate avea puncte mai închise. Femelele sunt vizibil mai mari decât masculii, mai ales când poartă ouă înainte de reproducere.

Ochii sunt deosebit de utili într-o fotografie de aproape. Irisul este auriu până la arămiu, iar pupila orizontală. În spatele fiecărui ochi se află o umflătură alungită, numită glandă parotoidă, parte din apărarea chimică a animalului. Împreună cu pielea aspră și aspectul general maroniu, aceste trăsături o deosebesc de broasca râioasă verde, cu pete verzi.

Mișcarea este un alt indiciu. O broască râioasă brună merge sau face sărituri scurte, nu salturile lungi și bruște ale multor broaște. Mersul ei fără grabă nu trebuie luat drept o invitație să o ridici: un animal nederanjat înseamnă și o observație mai bună, și o fotografie mai bună.

Unde își are locul în regiunea noastră

O sinteză regională publicată în 2009 a adunat semnalările din literatură, exemplarele din muzee și observațiile de teren ale amfibienilor din Dobrogea. Pentru broasca râioasă brună a raportat semnalări concentrate în nordul Dobrogei și în Delta Dunării, inclusiv în zona Măcin, la Luncavița, Niculițel, Maliuc și Crișan. Sunt semnalări documentate, nu o hartă a întâlnirilor garantate astăzi.

Asta contează când alegi unde să cauți. Pădurile adăpostite, tufărișurile și alte locuri cu acoperire la sol sunt mai relevante decât o privire largă peste stufărișuri deschise. O baltă de reproducere este doar o parte a habitatului: terenul din jur trebuie să ofere și zone de hrănire și locuri de retragere de căldură, uscăciune și frigul iernii.

Vânătoare de noapte și apărare chimică

În afara sezonului de reproducere, adulții petrec cea mai mare parte a timpului pe uscat. Ziua se adăpostesc sub vegetație, rădăcini, lemn mort sau alt adăpost; la amurg ies să se hrănească. Serile umede sunt deosebit de potrivite pentru activitate, deși broaștele râioase pot folosi condiții terestre mai uscate decât multe broaște.

Meniul include insecte, păianjeni și limacși. Acești prădători mici leagă viața nevertebratelor de la sol de rețeaua trofică mai mare, chiar dacă vizitatorii pot trece pe lângă adăpostul lor fără să le observe. Să urmărești poteca de la picioare după ploaie poate fi mai productiv decât să cercetezi apa.

Glandele parotoide și alte glande ale pielii produc secreții de apărare care descurajează prădătorii. Este o apărare chimică, nu o mușcătură veninoasă. Evită să atingi broaștele râioase, nu lăsa animalele de companie să le ia în gură și nu duce niciodată degetele la ochi sau la gură după contactul cu un amfibian.

Reproducerea și drumul spre apă

Primăvara adulții se îndreaptă spre apele de reproducere, întorcându-se adesea la bălți cunoscute, pe trasee obișnuite. Această călătorie sezonieră explică de ce un animal întâlnit de obicei singur pe uscat poate apărea brusc alături de multe altele. Temperatura și ploile influențează momentul, așa că o dată fixă din calendar este mai puțin utilă decât sosirea vremii blânde și umede.

Masculul prinde femela în spatele picioarelor din față, într-o îmbrățișare de reproducere numită amplex. În timp ce ea depune ouăle, el le fecundează în exterior. Ponta formează șiruri lungi gelatinoase, cu rânduri duble de ouă închise la culoare, așezate de obicei în jurul vegetației submerse, nu plutind în grămezile rotunjite cunoscute de la unele broaște.

Mormolocii închiși la culoare se pot aduna în grupuri. Dezvoltarea depinde de temperatura apei și de condițiile locale, așa că cifrele din altă țară nu trebuie tratate ca un orar pentru o baltă din Dobrogea. După metamorfoză, broscuțele minuscule părăsesc apa și încep viața pe uscat, având nevoie de adăpost în jurul locului de reproducere, ca și de apă în el.

Conservare și amenințări

Broasca râioasă brună este evaluată ca neamenințată la nivel global. Această categorie nu înseamnă că fiecare populație este în siguranță: pierderea bălților de reproducere și întreruperea traseelor de migrație pot elimina populații locale din peisaje altfel potrivite.

Drumurile sunt deosebit de periculoase acolo unde despart habitatul terestru de apa de reproducere. Să protejezi o baltă fără adăpostul din jur și fără trasee sigure spre ea înseamnă să protejezi doar o parte a ciclului de viață. Pentru vizitatori, răspunsul practic este simplu: lasă adăposturile nederanjate, nu muta animale sau ponte de la o baltă la alta și fii atent unde calci în jurul locurilor de reproducere.

Când să o cauți într-o tură în natură

Activitatea de reproducere de primăvară și serile umede din lunile calde sunt ocazii potrivite să o cauți. Iarna este în general o perioadă de adăpost și de activitate mult redusă, deși vremea neobișnuit de blândă poate întrerupe acest tipar. Calendarul lunar de mai sus este un ghid orientativ al activității, nu o măsură a abundenței locale sau o garanție a observațiilor.

În excursiile noastre de birdwatching, păsările rămân principalul obiectiv, dar suntem atenți și la restul faunei atunci când habitatele și condițiile potrivite se întâlnesc. O broască râioasă brună văzută pe o potecă de pădure merită o oprire: dezvăluie o parte mai liniștită a biodiversității regiunii decât păsările de deasupra.