Nr. 159 în lista noastrăPelicanul creț (Pelecanus crispus)

Cel mai mare pelican din lume și una dintre cele mai grele păsări care zboară. Pelicanul creț are nevoie de liniște, de apă puțin adâncă și bogată în pește și de insule de stuf unde omul nu ajunge. Acolo unde îl vezi, Delta Dunării funcționează așa cum trebuie.

Când o poți vedea în Delta Dunării și Dobrogea

1. IanRară
2. FebRară
3. MarRară
4. AprModerată
5. MaiModerată
6. IunModerată
7. IulModerată
8. AugModerată
9. SepModerată
10. OctModerată
11. NovRară
12. DecRară

Statut aici

Oaspete de vară, cuibăritoare, sedentară.

Lista Roșie IUCN

Aproape amenințată

Lista noastră

Nr. 159 din 385 · vezi toată lista

Cum îl recunoști

Văzut de aproape, pelicanul creț pare mai „ciufulit” și mai cenușiu decât ruda lui, pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus). Penajul adultului este alb argintiu, cu o nuanță cenușie, iar pe ceafă are un moț de pene lungi și ondulate, care în perioada de împerechere se ridică într-o adevărată coamă. Irisul este deschis la culoare, gălbui, înconjurat de un inel de piele golașă, iar picioarele sunt cenușiu închis.

Cel mai spectaculos detaliu apare la sfârșitul iernii: punga gulară, sacul de piele de sub cioc, se colorează în roșu portocaliu intens. Este semnalul penajului nupțial, perioada în care se formează perechile. După depunerea ouălor, culoarea pălește spre galben.

Juvenilii sunt cenușiu maronii, cu punga gulară cenușie, și au nevoie de trei până la patru ani ca să ajungă la penajul de adult.

Pelicanul creț și pelicanul comun: cum îi deosebești

În Delta Dunării cele două specii stau adesea împreună, pe aceleași lacuri. Ghizii noștri îți arată pe viu detaliile care fac diferența:

• Culoarea: pelicanul comun adult este alb cu o nuanță rozalie; pelicanul creț este alb cenușiu, argintiu.
• Capul: pelicanul comun are capul neted, pielea din jurul ochiului roz gălbuie și ochiul închis la culoare; pelicanul creț are moțul ondulat și ochiul deschis.
• Fruntea: la pelicanul comun penajul frunții coboară spre cioc într-un vârf ascuțit; la pelicanul creț linia penajului de la baza ciocului este dreaptă sau ușor concavă.
• Picioarele: roz portocalii la pelicanul comun, cenușii la pelicanul creț.
• În zbor, văzut de dedesubt: pelicanul comun are un contrast puternic, cu remigele (penele mari de zbor) negre și restul aripii alb; la pelicanul creț aripa este cenușie, doar cu vârfurile mai închise. Este cel mai sigur criteriu de la distanță.
• Silueta: pelicanul creț este mai mare și mai greu, cu aripi mai late.

Hrană și tehnica de pescuit

Pelicanul creț este o pasăre ihtiofagă: se hrănește aproape numai cu pește. Are nevoie zilnic de aproximativ 1,2-1,5 kg, iar peștii prinși cântăresc de obicei între câteva zeci de grame și peste un kilogram: caras, crap, biban, roșioară, plătică.

Spre deosebire de pelicanul comun, care pescuiește în grupuri mari și bine coordonate, pelicanul creț vânează de obicei singur, în pereche sau în grupuri mici. Înoată cu corpul ridicat și, când vede peștele, își afundă brusc capul și gâtul, folosind punga gulară ca pe un minciog: o umple cu apă și pește, apoi o strânge la piept ca să elimine apa și înghite prada. Nu se poate scufunda, așa că depinde de apele puțin adânci și de peștele aflat aproape de suprafață. În apele mai adânci se așază uneori în semicerc și împing peștii spre mal. Este cunoscut și pentru obiceiul de a fura peștele cormoranilor care ies la suprafață lângă el.

Pescuiește mai ales dimineața devreme și seara. În orele calde ale zilei stă la odihnă pe bancuri de nisip, pe plauri sau pe apă, în stoluri liniștite.

Cuibărit și ciclu de viață

Pelicanul creț începe cuibăritul primul dintre păsările mari ale Deltei Dunării: perechile se instalează de la sfârșitul iernii, în februarie sau martie, cu aproximativ o lună înaintea pelicanului comun. Cuibărește pe plauri, insulele plutitoare de stuf și rădăcini, sau pe ostroave izolate, în grupuri mai mici decât pelicanul comun și uneori chiar lângă acesta. Este foarte fidel locurilor tradiționale și se întoarce în aceleași zone an de an.

Cuibul este o grămadă mare de stuf, papură și crengi, pe care perechea o înalță și o repară în fiecare sezon. Femela depune de obicei două ouă (între unul și șase), pe care părinții le clocesc pe rând 30-34 de zile. Puii ies din ou golași și neajutorați, sunt hrăniți cu pește semidigerat, pe care îl iau direct din punga gulară a părinților, și zboară la aproximativ 85 de zile. Devin independenți în jurul vârstei de trei luni și jumătate, iar maturitatea sexuală o ating la trei sau patru ani.

În perioada de cuibărit, pelicanul creț se hrănește aproape de cuib, de obicei la mai puțin de un kilometru. De aceea liniștea din jurul locurilor de cuibărit și peștele din apropiere decid reușita întregului sezon.

Migrație și iernat

Populația din Delta Dunării este parțial migratoare. În iernile blânde, cu lacuri neînghețate, o parte dintre păsări rămân aici tot anul. Când lacurile îngheață, pelicanii creți se mută spre sud, în Grecia și Turcia, unde găsesc apă liberă și pește. Prezența lor iarna în Delta Dunării depinde, așadar, de vreme și de hrană.

Primăvara se întorc devreme, adesea când pe lacuri mai sunt resturi de gheață. Sunt primele păsări mari care anunță noul sezon.

Unde și când îl vezi în Delta Dunării

Îl vezi pe lacurile mari și deschise și în zonele cu apă puțin adâncă și bogată în pește, adesea printre stolurile de pelican comun. Primăvara, din martie până în mai, când păsările au punga gulară roșu portocalie și moțul ridicat, este cel mai frumos moment pentru a-l observa. Vara îl vezi odihnindu-se pe bancuri și plauri, iar toamna se adună în stoluri pe lacurile cu mult pește.

Locurile în care cuibărește nu le facem publice și nu ne apropiem de ele: pelicanul creț este una dintre păsările cele mai sensibile la deranj din Delta Dunării. În excursiile și sejururile noastre îl urmărim de la distanță, cu binoclul, iar ghidul îți explică tot ce vezi.

Curiozități

• Una dintre cele mai grele păsări care zboară. Cu 10-13 kg și o anvergură de peste trei metri la masculii mari, pelicanul creț stă alături de dropie în topul păsărilor zburătoare.
• Planor de mare distanță. Pentru că este atât de greu, bate rar din aripi. Urcă în cercuri pe curenții de aer cald care se ridică de la sol, apoi alunecă kilometri întregi fără efort, în formații în linie sau în V.
• Cea mai mare populație din lume cuibărește pe lacul Prespa Mică, la granița dintre Grecia și Albania, cu peste o mie de perechi. Delta Dunării găzduiește câteva sute de perechi, una dintre cele mai importante populații din Europa.
• Pelicanii de pe lacul Kerkini. Iarna, mulți pelicani creți din regiunea Mării Negre și a Balcanilor se adună în nordul Greciei. Pe lacul Kerkini pescarii îi hrănesc de zeci de ani, iar păsările s-au obișnuit cu bărcile, așa că acolo îi vezi de foarte aproape, în penaj nupțial complet. Organizăm o tură foto la pelicanii creți pe lacul Kerkini.
• O plasă, nu o cămară. Punga gulară ține câțiva litri buni de apă, mai mult decât încape în stomacul pasării. Este o unealtă de pescuit, nu un loc de depozitare: peștele este înghițit imediat.
• Un plan vechi de 30 de milioane de ani. Fosilele de pelican vechi de aproximativ 30 de milioane de ani au deja ciocul și punga gulară ale pelicanilor de azi. Puține păsări și-au păstrat forma atât de neschimbată.

Statut și amenințări

În secolul XX, pelicanul creț a dispărut din mare parte a arealului său european, odată cu desecarea zonelor umede, transformarea lor în terenuri agricole și persecuția directă, fiind privit ca un concurent al pescarilor. Protecția strictă, liniștea din zonele de cuibărit și platformele de cuibărit amenajate au adus o revenire în ultimele decenii, iar în 2017 statutul său global a fost îmbunătățit de la „vulnerabil” la „aproape amenințat”. Populația mondială este estimată la 10.000-20.000 de exemplare.

Cea mai mare cauză de mortalitate la adulți sunt astăzi liniile electrice: păsări atât de mari și de grele se lovesc de cabluri sau se electrocutează pe stâlpi, mai ales pe traseele dintre lacurile de hrănire și locurile de odihnă. La acestea se adaugă deranjul în perioada de cuibărit: o pasăre speriată de pe cuib lasă ouăle și puii expuși la soare și la pescăruși.

În Delta Dunării, astăzi, cea mai mare amenințare pentru natură sunt bărcile rapide. Valurile lor spală cuiburile de pe marginea plaurilor, iar zgomotul ridică de pe apă stolurile care se hrănesc sau se odihnesc; fiecare zbor forțat consumă multă energie unei păsări de 10 kg. De aceea bărcile noastre merg încet pe canale.