Nr. 311 în lista noastrăLăcustarul (Pastor roseus)

Roz și negru, cu un moț lucios pe cap, lăcustarul arată ca un graur îmbrăcat de sărbătoare. Este o pasăre a stepelor din Asia Centrală, care în unii ani năvălește spre vest în stoluri de mii, după invaziile de lăcuste. În acei ani, Dobrogea se umple de lăcustari, iar uneori aceștia cuibăresc aici.

Când o poți vedea în Delta Dunării și Dobrogea

1. IanAbsentă
2. FebAbsentă
3. MarAbsentă
4. AprAbsentă
5. MaiRară
6. IunRară
7. IulRară
8. AugRară
9. SepAbsentă
10. OctAbsentă
11. NovAbsentă
12. DecAbsentă

Statut aici

Oaspete de vară, cuibăritoare.

Lista Roșie IUCN

Risc scăzut

Lista noastră

Nr. 311 din 385 · vezi toată lista

Cum îl recunoști

Adultul are capul, gâtul, aripile și coada negre, cu luciu violet și verde, iar spatele, pieptul și abdomenul roz pal. Masculul are pe cap un moț lung, pe care îl ridică în paradă. Ciocul este roz gălbui. Femela seamănă, dar este mai ștearsă, cu moțul mai scurt. Juvenilii sunt maro nisipii, fără roz, și seamănă cu juvenilii de graur, dar au ciocul mai scurt și galben la bază și sunt mai deschiși la culoare.

În zbor, stolurile de lăcustari se mișcă strâns și repede, ca stolurile de grauri, iar rozul se vede bine în lumină.

Hrana

Lăcustarul este specializat pe lăcuste și cosași, pe care îi prinde pe sol, mergând repede prin iarbă, în stoluri care avansează ca o undă. În anii cu invazii de lăcuste, lăcustarii le urmăresc pe distanțe uriașe. Mănâncă și alte insecte, iar după cuibărit fructe și boabe, inclusiv cireșe și struguri.

Cuibul și puii

Cuibărește în grupuri foarte dese, uneori de mii de perechi, în grămezi de pietre, în crăpăturile stâncilor, în cariere, ziduri vechi și sub acoperișuri. Grupurile se formează repede, iar cuibăritul este scurt și sincronizat: în câteva săptămâni păsările își cresc puii și pleacă. Femela depune trei până la șase ouă albastru pal, clocite aproximativ două săptămâni. Locurile de cuibărit se schimbă de la un an la altul, după unde este hrană din belșug.

Unde și când îl vezi

În Dobrogea apare neregulat: în unii ani nu vezi niciunul, în alții sosesc din mai stoluri mari, care se hrănesc pe pajiști și pe câmpuri și se adună în cariere și pe malurile stâncoase. Cel mai bine îl vezi în mai și iunie. În Delta Dunării se vede mai rar, pe grindurile cu pajiști, la Letea și la Caraorman.

Curiozități

• Prietenul agricultorilor. Pentru că mănâncă lăcuste în cantități uriașe, lăcustarul a fost ocrotit în multe țări din Asia, iar în China au fost construite chiar adăposturi artificiale pentru cuiburile lui.
• Un graur nomad. Lăcustarul nu are locuri fixe de cuibărit; merge acolo unde găsește hrană în acel an, ceea ce îl face imprevizibil.
• Penaj care se schimbă din uzură. Toamna, vârfurile penelor sunt maronii și ascund rozul; prin uzura de peste iarnă vârfurile cad, iar primăvara penajul apare roz și negru, fără nicio năpârlire.

Statut și amenințări

Lăcustarul cuibărește din sud-estul Europei până în Asia Centrală și iernează în India, și este clasificat ca specie neamenințată (LC) de IUCN. Pesticidele folosite împotriva lăcustelor îi iau hrana, iar distrugerea locurilor de cuibărit din cariere și ziduri vechi îl afectează în anii în care vine la noi.