Nr. 52 în lista noastrăVidra (Lutra lutra), pescarul canalelor din Delta Dunării

O undă în formă de V traversează canalul, un cap turtit cu urechi mici se ridică o secundă, se uită la barcă și alunecă din nou sub apă, cu o răsucire a cozii. Vidra este pescarul Deltei Dunării: un înotător puternic, un vânător răbdător și unul dintre cele mai greu de văzut mamifere ale stufărișurilor. Puține animale sunt atât de prezente și atât de rar văzute, iar fiecare observație este un mic eveniment în barcă.

Descriere

Vidra are corpul lung și flexibil, picioarele scurte și o coadă groasă, musculoasă, care se subțiază spre vârf și lucrează ca o cârmă. Capul este lat și turtit, cu botul bont, mustăți lungi și urechi mici, rotunjite, așezate sus pe cap, așa încât ochii, urechile și nasul rămân deasupra apei în timp ce restul corpului înoată ascuns. Blana este maro ciocolatiu închis pe spate și mai deschisă pe gât și pe piept, adesea cu o pată crem sub bărbie, diferită de la o vidră la alta.

În apă vezi mai ales capul, un spate jos și coada lungă, iar vidra se scufundă lin, adesea fără să stropească. Alți doi înotători din Delta Dunării sunt luați des drept vidre. Bizamul este mult mai mic și înoată încet, cu capul și spatele deasupra apei. Nutria are cam mărimea unei vidre mici, dar are capul greu și rotunjit, dinții din față portocaliu aprins și o coadă subțire, aproape golașă, și vâslește la suprafață în loc să se scufunde. Nurca europeană, unul dintre cele mai rare mamifere din Europa, trăiește și ea aici, dar nu este mai mare decât un dihor domestic, este aproape neagră, cu bărbia și buza de sus albe.

Făcută pentru apă

Totul la vidră este făcut pentru înot și vânătoare sub apă. Labele îi sunt palmate, iar când se scufundă își închide urechile și nările. Nu are un strat de grăsime ca focile: frigul este ținut afară de blană, una dintre cele mai dese dintre toate mamiferele europene, cu zeci de mii de fire pe fiecare centimetru pătrat. Un puf scurt și foarte fin reține un strat de aer, iar firele lungi de acoperire îl țin uscat. De aceea vidrele petrec atât de mult timp curățându-se și tăvălindu-se pe maluri: o blană murdară sau unsuroasă ar lăsa apa să ajungă la piele.

Sub apă vidra vânează cu ochii în apa limpede și cu mustățile în apa tulbure, simțind mișcarea peștilor din jur. Cele mai multe scufundări durează mai puțin de un minut. Peștele formează cea mai mare parte a hranei ei, mai ales peștii lenți care trăiesc lângă fund și în vegetație, dar ia și broaște, raci, insecte acvatice și uneori mamifere mici și păsări de apă. Un adult are nevoie de aproximativ un kilogram de hrană pe zi.

Viața de-a lungul canalelor

Vidrele trăiesc solitar, în afară de mamele cu pui. Fiecare își ține un teritoriu de-a lungul apei, care se poate întinde pe câțiva kilometri de mal, și îl patrulează regulat. Îl marchează cu excremente lăsate în locuri vizibile: un ciot, o rădăcină deasupra apei, o piatră, o mică movilă pe mal. Cercetătorii găsesc vidrele mai mult după aceste semne decât văzându-le.

Vizuina este ascunsă în mal, printre rădăcinile sălciilor bătrâne, în stuf des sau într-o grămadă de lemne aduse de apă, adesea cu o intrare sub apă. Vidrele se pot reproduce în orice perioadă a anului. După aproximativ două luni femela naște de obicei doi sau trei pui, care deschid ochii abia după o lună și stau cu mama aproape un an, învățând să înoate, să se scufunde și să pescuiască.

De la blană la protecție

Vidrele trăiesc alături de oameni la Dunărea de Jos de mii de ani. Oasele lor au fost găsite în așezări neolitice de la Isaccea și Luncavița, vechi de peste 6.000 de ani, într-o necropolă a culturii Hamangia de la Cernavodă și în cetatea romană și bizantină Halmyris, lângă Murighiol, unde garnizoana vâna vidre pentru blană, alături de jderi, vulpi și castori. În orașul medieval Noviodunum, la Isaccea, oasele de vidră poartă urme de tranșare: era mâncată.

În secolul XX blana ei deasă, impermeabilă, a făcut-o o țintă în toată Europa. Vânătoarea și poluarea apelor au adus vidra aproape de dispariție în multe țări, iar în România estimările au scăzut de la aproximativ 3.200 de animale în 1955 la aproximativ 1.700 în 1994. Protecția strictă a schimbat povestea. O sinteză publicată în 2019 estima 7.500-10.200 de vidre în România, iar Delta Dunării, cu miile ei de kilometri de canale pline de pește, este una dintre fortărețele ei.

Un studiu făcut între 2019 și 2021 de-a lungul Dunării, între Isaccea și Tulcea, și în zonele umede Somova și Parcheș a găsit peste 240 de urme de vidră, iar cea mai mare densitate era chiar lângă Tulcea, la poarta Deltei Dunării.

Curiozități

• Pește în zi de post. În Evul Mediu vidra era socotită, împreună cu castorul, printre animalele de apă, așa că comunitățile creștine de la Dunărea de Jos îi puteau mânca carnea în zilele de post, ca și cum ar fi fost pește.
• Excremente care miros a ceai. Excrementele proaspete de vidră sunt pline de solzi și oase mici de pește, dar mirosul lor este surprinzător de plăcut. Naturaliștii l-au comparat mult timp cu ceaiul de iasomie sau cu fânul proaspăt cosit, și este cel mai ușor mod de a deosebi urmele de vidră de ale altor animale.
• Un fluierat pe apă. Vidrele vorbesc între ele prin fluierături înalte și subțiri, mai ales mamele și puii. Într-o seară liniștită pe canale, acest sunet le trădează adesea înainte să le vezi.
• Fiecare bărbie este diferită. Petele deschise de pe gât și bărbie au altă formă la fiecare vidră, iar cercetătorii le folosesc ca să recunoască animalele în fotografii.
• O strategie împotriva frigului. Pentru că nu are strat de grăsime, vidra arde foarte repede energie în apa rece. Vânează în reprize scurte și revine des pe mal ca să se odihnească și să își usuce blana.

Statut și amenințări

Vidra este clasificată de IUCN ca aproape amenințată (NT) și este strict protejată în România și în toată Uniunea Europeană, prin Directiva Habitate. În Delta Dunării efectivele ei sunt astăzi bune. Pericolele cu care se confruntă încă sunt plasele și uneltele de pescuit, în care vidrele se pot îneca, poluarea apei și dispariția malurilor liniștite, împădurite, unde se poate odihni și își poate crește puii. O Deltă a Dunării cu apă curată, mult pește și maluri nederanjate este tot ce îi trebuie.

Când și unde o vezi în Delta Dunării

Vidra trăiește în Delta Dunării tot anul și poate fi văzută în orice anotimp. Este cea mai activă la amurg, noaptea și în primele ore ale dimineții, iar în locurile liniștite pescuiește și ziua. Caut-o de-a lungul canalelor înguste cu sălcii și copaci căzuți, pe marginile lacurilor și oriunde se adună peștii. Iarna, când lacurile îngheață, vidrele stau la ochiurile din gheață și pe canalele cu apă curgătoare, iar urmele lor în zăpadă arată pe unde merg.

Cele mai bune șanse le ai dintr-o barcă lentă și liniștită, dimineața devreme, când o vidră poate traversa canalul în fața ta sau poate ieși la suprafață cu un pește. În tura foto de wildlife de 5 zile și în excursia de grup de birdwatching petrecem aceste ore timpurii pe apă. Citește și despre enot, alt mamifer tăcut al stufărișurilor, sau vezi toate mamiferele din Delta Dunării și Dobrogea.