Nr. 5 în lista noastrăBroasca de pământ dobrogeană (Pelobates balcanicus)

Broasca de pământ dobrogeană (Pelobates balcanicus) este cea mai mare dintre cele două broaște de pământ din regiunea noastră. Trăiește în soluri afânate, nisipoase, iese noaptea și ajunge în România aproape de marginea nordică a arealului ei, mai ales de-a lungul Dunării de jos și al litoralului Mării Negre.

Semnalările ei sunt concentrate în sudul Deltei Dunării, pe grindurile nisipoase ale complexului lagunar dintre lacul Razim și Corbu, și mai la sud, de-a lungul litoralului Dobrogei. Aici poate trăi alături de broasca de pământ brună, mai răspândită.

Pe scurt

Când se poate observa în Delta Dunării și în Dobrogea

1. IanHibernare
2. FebHibernare
3. MarPerioada de reproducere
4. AprPerioada de reproducere
5. MaiPerioada de reproducere
6. IunApar puii
7. IulActivitate nocturnă
8. AugActivitate nocturnă
9. SepActivitate nocturnă
10. OctDupă vreme
11. NoiHibernare
12. DecHibernare

Statut local

Martie-mai urmează perioada de reproducere din ghidul de monitorizare din România; momentul variază după ploi și temperatură. Nu există o estimare a abundenței.

Lista Roșie IUCN

Neamenințată în Europa și UE27 (Lista Roșie europeană publicată în 2025)

Lista noastră

Nr. 5 din 30 · vezi lista completă

Un nume nou pentru o broască cunoscută

Cea mai mare parte a secolului XX această broască a fost cunoscută ca Pelobates syriacus balcanicus, o subspecie europeană a broaștei de pământ siriene. Un studiu genetic publicat în 2019 a arătat că populațiile din Balcani erau separate de Pelobates syriacus din Asia Mică și Orientul Mijlociu de peste șase milioane de ani și le-a recunoscut ca specie separată.

O mare parte din literatura românească, din ghidurile de monitorizare și din legislație folosește încă Pelobates syriacus. Când cauți semnalări din Dobrogea, merită să încerci ambele nume. Broasca de pământ dobrogeană este considerată acum endemică pentru Peninsula Balcanică în sens larg, iar România se află aproape de limita ei nordică.

Descriere și identificare

Este o broască de pământ robustă, cu capul turtit, ochii proeminenți și pupila verticală în lumină bună. Spatele este cenușiu, gălbui sau verzui, rar maro, cu pete mari neregulate, închise sau verde maronii. Multe exemplare sunt presărate cu mici puncte portocalii, uneori foarte dese.

Picioarele din spate au un pinten de săpat mare și albicios. Revizuirea taxonomică din 2019 o deosebește de broasca de pământ brună prin corpul mai mare, craniul mai turtit și membranele doar parțiale dintre degetele picioarelor din spate. Și culoarea ajută: tonul verzui este frecvent la broasca de pământ dobrogeană și rar la ruda ei.

Pe teren, mărimea și desenul se pot suprapune, mai ales la exemplarele tinere. O fotografie clară a capului și a spatelui, făcută fără să iei broasca în mână, este cea mai bună bază pentru identificarea ulterioară.

Grindurile nisipoase din sudul Deltei Dunării

O listă de semnalări din 2009 pentru Dobrogea descrie o răspândire împrăștiată, mai ales de-a lungul litoralului Mării Negre și în lunca Dunării de jos, jumătate dintre semnalări fiind vechi. Printre localități se numără Grindul Lupilor, Grindul Chituc, Grindul Perișor, Grindul Saele, Gura Portiței, Histria, Vadu, Agigea și pădurea Hagieni.

Ghidul de monitorizare din România arată că specia evită solurile pietroase și trăiește pe terenuri cultivate și în zone nisipoase, unde se poate aduna aproape de apă. Locurile de monitorizare planificate în Dobrogea includ partea de sud a Grindului Chituc, Grindul Saele, Histria și Vadu, Grindul Perișor și lacul Agigea.

Cele mai multe dintre aceste localități se află în sudul Deltei Dunării, partea lagunară și litorală a Rezervației Biosferei Delta Dunării dintre lacul Razim și Corbu. Aici specia trăiește pe grindurile nisipoase dintre lagune, nu printre canalele și stufărișurile deltei fluviale de mai la nord. Agigea și pădurea Hagieni, mai la sud, se află în Dobrogea continentală.

Două broaște de pământ în același loc

În sudul Deltei Dunării, în zona lagunară dintre Sinoe și Vadu, ambele specii de broaște de pământ au fost studiate în aceleași locuri. Un studiu publicat în 2014 a comparat populații care trăiesc una lângă alta în Rezervația Biosferei Delta Dunării. Broaștele de pământ dobrogene aveau în medie aproximativ 7,4 ani, față de aproximativ 5 ani la broaștele de pământ brune, deși ambele ajungeau la maturitate la o vârstă asemănătoare. Masculii erau puțin mai mari decât femelele, invers față de ruda ei.

Bălțile de pe litoral pot fi ușor salmastre. În experimentele descrise într-o teză de doctorat din 2015 a Universității Ovidius din Constanța, embrionii de broască de pământ dobrogeană au tolerat o salinitate moderată mai bine decât cei de broască de pământ brună. Autorul tezei sugerează că acest lucru ar putea explica de ce specia este mai abundentă decât ruda ei în zonele de litoral.

Reproducerea și broaștele tinere

Reproducerea are loc primăvara, în bălți și alte ape stătătoare, aproape de solul nisipos în care trăiesc adulții. Ghidul de monitorizare din România folosește perioada martie-mai pentru căutarea pontelor și a adulților în apă. Mormolocii sunt mari și pot ajunge la aproximativ 15 cm.

La Grindul Lupilor a fost înregistrată în iunie 2013 o deplasare în masă a broaștelor abia metamorfozate, ceea ce sugerează că multe larve și-au încheiat metamorfoza în același timp. Multe dintre aceste broaște tinere erau într-o condiție fizică slabă. Aglomerarea, prădătorii și o baltă care se usca și se încălzea sunt printre explicațiile posibile luate în calcul de autorul studiului.

După reproducere, adulții se întorc la viața subterană. În aceeași populație de pe litoral, condiția fizică a adulților era cea mai slabă primăvara și toamna; teza discută acest lucru în legătură cu efortul de reproducere, hibernarea și verile calde și uscate de pe litoralul Mării Negre.

Conservare și observare responsabilă

Lista Roșie europeană publicată în 2025 evaluează broasca de pământ dobrogeană ca neamenințată în Europa și în UE27; în 2009 aceleași populații au fost evaluate sub numele P. syriacus. La nivel național, Cartea Roșie a Vertebratelor din România (2005) trece taxonul ca periclitat. Este strict protejată prin anexa IV a Directivei Habitate și prin legislația românească, ambele folosind încă numele P. syriacus.

Pentru că România se află la marginea arealului ei, populațiile locale depind de un număr limitat de habitate nisipoase și de bălți. Schimbările de pe nisipurile litorale sau dispariția bălților de reproducere ar afecta direct aceste populații locale.

Nu săpa după broaștele îngropate, nu muta mormolocii dintr-o baltă în alta și ia-le în mână cât mai puțin posibil. Calendarul de mai sus arată activitatea sezonieră, nu câte broaște sunt prezente.

Un subiect pentru fotografii răbdători

Turele noastre foto de mai multe zile în Delta Dunării și în Dobrogea se concentrează mai ales pe păsări și pe fauna zonelor umede, dar fauna care trăiește în nisipurile regiunii face parte din aceeași poveste. O broască de pământ dobrogeană se vede rar ziua. Dacă găsești una, fotografiaz-o acolo unde este, la nivelul solului, și las-o să se întoarcă în nisip.