Avatul (Leuciscus aspius)

În zilele calme de vară, pe brațele Dunării, apa se sparge brusc cu un plescăit puternic, iar un banc de oblete sare în toate părțile. Este avatul, singurul răpitor adevărat din familia crapului în apele Europei, un pește rapid și puternic care vânează la suprafață. Pentru pescarii sportivi este unul dintre cei mai frumoși adversari ai Deltei Dunării.

Cum îl recunoști

Avatul are corpul alungit, puternic, hidrodinamic, acoperit cu solzi mărunți. Spatele este măsliniu închis sau cenușiu albăstrui, flancurile argintii, iar înotătoarele perechi au adesea nuanțe roșiatice. Cel mai sigur semn este gura: mare, cu falca de jos mai lungă și arcuită în sus, care intră într-o scobitură a fălcii de sus, o adaptare pentru prinderea peștilor la suprafață. Ca toți peștii din familia lui, nu are dinți pe fălci, ci dinți faringieni, în gât, cu care strânge și zdrobește prada.

Un răpitor din familia crapului

Majoritatea rudelor lui, crapul, plătica sau roșioara, mănâncă nevertebrate și plante. Avatul tânăr se hrănește cu insecte și crustacee mici, dar de la doi sau trei ani devine aproape exclusiv piscivor. Vânează în apele cu curent, pe brațe și pe canalele mari, mai ales dimineața și seara: urmărește bancurile de oblete, le împinge spre suprafață și atacă cu viteză, lovind apa cu coada ca să-și amețească prada. Plescăitul acesta trădează avatul de la distanță.

Reproducerea

Ajunge la maturitate abia la 4 sau 5 ani. Primăvara, de obicei în martie și aprilie, când apa ajunge la aproximativ 6 până la 10°C, urcă pe râuri și depune icrele pe fund de pietriș sau de nisip tare, în ape cu curent puternic. Icrele lipicioase se prind de pietre, iar puietul coboară apoi spre apele mai liniștite, unde crește. Pentru că are nevoie de aceste locuri de reproducere, regularizarea râurilor și barajele îl afectează direct.

Unde trăiește în Delta Dunării

Avatul este un pește al apelor curgătoare: îl găsești pe brațele Dunării, Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe, pe canalele mari, cu curent, și la gurile canalelor care se varsă în lacuri, unde se adună obletele. Pe lacurile liniștite, fără curent, este rar. Este activ din aprilie până în octombrie, dar se prinde uneori și iarna.

Curiozități

• Un nume nou. Studiile genetice l-au mutat din genul Aspius în genul Leuciscus, alături de clean și de văduviță.
• Vânătorul care se aude. Puțini pești din apele noastre vânează atât de spectaculos la suprafață; plescăitul avatului se aude de la zeci de metri.
• Un pește prudent. Avatul este foarte sperios și dispare la cea mai mică umbră sau zgomot, ceea ce îl face o provocare pentru pescarii sportivi.

Statut și amenințări

Avatul este răspândit din bazinul Rinului până în Ural și Marea Caspică și este clasificat ca neamenințat (LC) de IUCN. Este protejat în Uniunea Europeană prin Directiva Habitate. Barajele, care îi taie drumul spre locurile de reproducere, regularizarea albiilor, poluarea și pescuitul excesiv în perioada de reproducere sunt principalele amenințări. În România perioada de prohibiție de primăvară îi protejează reproducerea.

Vezi și alți pești din Delta Dunării și Marea Neagră.