Nr. 24 în lista noastrăȘarpele de stepă (Dolichophis caspius)

Șarpele de stepă (Dolichophis caspius) este un șarpe mare, rapid și neveninos al ținuturilor calde și uscate. În Dobrogea, pantele stâncoase, tufărișurile și lizierele însorite îi oferă combinația de adăpost și teren deschis de care are nevoie acest vânător activ.

În popor i se spune și șarpele rău. Reputația din spatele acestui nume trebuie pusă în context: un animal încolțit se poate apăra cu vigoare, dar un șarpe care încearcă să fugă nu urmărește oamenii. Lasă-i loc, iar întâlnirea se termină de obicei cu o dispariție rapidă în vegetație.

Pe scurt

Când se poate observa în Delta Dunării și în Dobrogea

1. IanHibernare
2. FebHibernare
3. MarHibernare
4. AprActiv
5. MaiActiv
6. IunActiv
7. IulActiv
8. AugActiv
9. SepActiv
10. OctActiv
11. NoiHibernare
12. DecHibernare

Statut local

Activitate orientativă în lunile calde; perioadele blânde pot prelungi sezonul. Nu este o estimare a abundenței.

Lista Roșie IUCN

Neamenințat (global); vulnerabil în Cartea Roșie a României din 2005

Lista noastră

Nr. 24 din 30 · vezi lista completă

Descriere și identificare

Adultul are corpul lung și zvelt și o coadă deosebit de lungă, care se subțiază treptat. Spatele poate fi maro cenușiu, maro sau maro gălbui, cu centrul fiecărui solz mai deschis decât marginile. Partea de dedesubt este gălbuie, capul alungit, iar ochii au pupile rotunde.

Puii de șarpe de stepă arată altfel: pete închise marchează un fond maro sau cenușiu. Un pui pătat nu trebuie deci exclus doar pentru că nu seamănă cu adultul relativ simplu din ghidul de teren. Culoarea ajută, dar identificarea cere tot animalul, proporțiile lui și o observație destul de clară.

Cărțile mai vechi numesc adesea specia Coluber caspius; în unele lucrări apare ca Coluber jugularis caspius. Aceste combinații mai vechi explică de ce același șarpe din regiune apare sub nume diferite în relatările istorice. Articolul nostru urmează numele actual folosit în lista site-ului și în The Reptile Database.

Pante calde, nu ape deschise

România se află la marginea de nord-vest a arealului larg al speciei. Cercetările naționale o semnalează în sudul țării și arată că Dobrogea este o parte importantă a arealului ei din România. Asta o face relevantă pentru o călătorie care combină Delta Dunării cu habitatele terestre din jur, nu doar pentru un itinerar cu barca.

Habitatul tipic include pante stâncoase, tufișuri și liziere calde. Studiile din România o documentează și pe malurile de loess și în peisaje modificate, ceea ce arată că nu este limitată la dealurile stâncoase neatinse. Diferența utilă este structura habitatului: locuri însorite pentru încălzire și deplasare, aproape de adăpostul în care șarpele se poate retrage.

Prezența în peisajul mai larg al Dunării nu trebuie înțeleasă ca o afirmație că fiecare canal mărginit de stuf sau fiecare insulă din zona umedă îl adăpostește. Pentru un vizitator, o plimbare printr-un habitat potrivit din Dobrogea este un context mai potrivit decât căutarea pe apele deschise unde vânează șarpele de apă.

Un vânător activ

Șarpele de stepă își caută prada, în loc să se bazeze doar pe ascundere și pândă. Șopârlele și mamiferele mici fac parte din hrana lui, inclusiv șoarecii și șobolanii. Viteza lui este impresionantă, dar îi servește atât la vânătoare, cât și la fugă; nu este o dovadă că ar amenința oamenii.

Se poate cățăra pe stânci și în copaci, așa că observația nu trebuie limitată la teren plat. Cercetează un mal însorit și vegetația imediat de lângă el, fără să ieși de pe poteci și fără să deranjezi ascunzișurile. Adesea primul semn este o mișcare, urmată doar de o privire scurtă asupra corpului.

Dacă are calea de fugă blocată, animalul își poate ridica partea din față a corpului, poate lovi și mușca. Neveninos nu înseamnă că o mușcătură nu doare, iar un turist nu are niciun motiv să testeze diferența. Păstrează distanța, nu prinde niciodată șarpele pentru o fotografie și lasă-i liber drumul spre adăpost.

Reproducere și pui

Relatările românești de istorie naturală plasează împerecherea la sfârșitul primăverii, cu ouăle depuse pe la sfârșitul lui iunie sau începutul lui iulie. Sunt semnalate ponte de aproximativ cinci până la douăsprezece ouă. Ca la alte reptile, momentele variază cu temperatura și locul, nu urmează același calendar în fiecare an.

Puii eclozează la sfârșitul verii; cercetările din România indică august ca perioadă de eclozare. Apariția lor adaugă în peisaj șerpi mici, pătați, într-o perioadă în care și adulții sunt activi. Puii trebuie să își găsească singuri hrană și adăpost sigur, iar mărimea lor îi face ușor de trecut cu vederea pe poteci și pe drumuri.

Conservare: statutul global și grija din România

Șarpele de stepă este clasificat ca neamenințat la nivel global, în timp ce Cartea Roșie a României din 2005 l-a evaluat ca vulnerabil la nivel național. Acestea sunt evaluări la scări geografice diferite, nu etichete interschimbabile. O specie cu un areal internațional larg poate merita totuși o atenție deosebită aproape de limita arealului într-o țară.

Este strict protejat prin Anexa II a Convenției de la Berna și prin Anexa IV a Directivei Habitate a UE. Documentele legale mai vechi pot folosi un nume științific anterior, încă un motiv să recunoști legătura dintre Coluber și Dolichophis.

Mortalitatea pe drumuri este documentată în studiile de teren din România, alături de pierderea habitatului și uciderea deliberată. Un studiu din 2025 din valea Oltului inferior a găsit numeroși pui, dar și adulți, uciși pe drumuri. Acea cercetare nu a fost făcută în Dobrogea, așa că nu trebuie prezentată ca o numărătoare a populației locale; ea arată mecanismul unei amenințări relevante pentru specie în România.

Când și cum îl urmărești în Dobrogea

Lunile calde sunt sezonul obișnuit de observare, iar condițiile de primăvară și de toamnă depind mult de vreme. Un șarpe activ poate dispărea înainte ca aparatul foto să fie pregătit, iar un animal care stă la soare trebuie fotografiat de la o distanță respectuoasă. Calendarul de mai sus descrie sezonul obișnuit de activitate, nu abundența lunară.

În turele foto de mai multe zile care includ atât Delta Dunării, cât și Dobrogea, habitatele terestre adaugă o altă perspectivă asupra faunei, pe lângă zonele umede. Acolo unde întâlnești un șarpe de stepă, lasă comportamentul lui să decidă ocazia: o fotografie este binevenită, dar întâi vine faptul că animalul poate pleca nederanjat.