Nr. 12 în lista noastrăBroasca roșie de pădure (Rana dalmatina)

Broasca roșie de pădure (Rana dalmatina) este o broască de pădure cu picioarele din spate remarcabil de lungi. O mică formă maronie printre frunzele căzute poate sări deodată o distanță surprinzătoare, lăsând în urmă doar vegetația care se mișcă, acolo unde a aterizat.

Pentru cei care combină Delta Dunării cu Dobrogea, este o specie de înțeles prin legătura dintre pădure și apa de reproducere, nu doar urmărind malurile canalelor mari.

Pe scurt

Când se poate observa în Delta Dunării și în Dobrogea

1. IanHibernare
2. FebDupă vreme
3. MarSezon de reproducere
4. AprSezon de reproducere
5. MaiMai ales pe uscat
6. IunMai ales pe uscat
7. IulMai ales pe uscat
8. AugMai ales pe uscat
9. SepMai ales pe uscat
10. OctDupă vreme
11. NoiHibernare
12. DecHibernare

Statut local

Calendar orientativ; reproducerea poate începe în februarie, pe vreme blândă. Nu există o estimare a abundenței.

Lista Roșie IUCN

Neamenințată în Europa și UE27 (Lista Roșie europeană publicată în 2025)

Lista noastră

Nr. 12 din 30 · vezi lista completă

Descriere și identificare

Corpul este zvelt, botul ascuțit, iar picioarele sunt vizibil lungi. Partea de sus poate fi gălbuie, maro, cenușie sau roșiatică, adesea cu pete închise variabile. O pată lată și închisă în spatele ochiului înconjoară timpanul; abdomenul este în general deschis la culoare și fără desen.

Timpanul mare și bine vizibil se află aproape de ochi și este o trăsătură utilă într-o fotografie bună, făcută din lateral. Picioarele lungi, proporțiile generale și partea de dedesubt deschisă completează imaginea. Broaștele brune pot fi totuși greu de deosebit, iar o privire scurtă asupra unui animal care sare nu este întotdeauna suficientă pentru o identificare sigură.

Literatura taxonomică mai veche a folosit și numele Rana temporaria agilis, considerat acum sinonim al acestei specii. Identificarea ar trebui să se bazeze pe fotografii, nu pe manipularea broaștei pentru a-i verifica proporțiile.

Habitatul de pădure din Dobrogea

Specia este strâns legată de pădurile de foioase, dar folosește și tufărișurile și habitatele deschise din apropiere. Nu este limitată la terenurile permanent îmbibate cu apă. În afara perioadei de reproducere, un adult își poate petrece mult timp pe uscat, hrănindu-se și adăpostindu-se departe de balta în care s-a reprodus.

O sinteză regională despre amfibieni, publicată în 2009, a documentat semnalări atât din nordul, cât și din sudul Dobrogei. Lista ei de localități include zonele Babadag și Măcin, alături de localități din sud precum Băneasa și Canaraua Fetii. Autorii au combinat literatura, materialul din colecții și informațiile de teren, așa că lista nu trebuie citită ca o cercetare recentă a fiecărui loc numit.

Combinația importantă este adăpostul terestru potrivit și apa de reproducere din apropiere. O broască poate depinde de o baltă relativ mică, chiar dacă peisajul mai larg pare dominat de pădure.

Picioare lungi și o hrană terestră

Numele englezesc, „broasca agilă”, este bine meritat: descrierile publicate vorbesc despre salturi de fugă de unu-doi metri. Este un indiciu al capacității speciei, nu distanța pe care o va sări fiecare exemplar. Când te apropii, o broască poate dispărea în litieră înainte să apuci să observi trăsăturile necesare pentru identificare.

Insectele terestre formează partea principală a hranei adulților, fiind înregistrate și alte nevertebrate mici. Asta face din solul pădurii un habitat de hrănire, nu doar un drum între bălți. Același strat de frunze care ascunde o broască adăpostește și prada ei.

Adulții pot fi activi în prima parte a zilei și în jurul amurgului. În perioada de reproducere, activitatea se întinde atât ziua, cât și noaptea.

Reproducere la începutul primăverii

Reproducerea are loc de obicei devreme în an, adesea în martie și aprilie, iar în unele părți ale arealului este semnalată și din februarie. Vremea și locul influențează momentul. Datele sunt un ghid sezonier, nu o programare fixă, valabilă pentru fiecare baltă din Dobrogea.

Masculul ține femela sub picioarele din față, în amplexus axilar, iar fecundarea are loc în exterior, pe măsură ce ouăle sunt depuse. Femela depune o pontă gelatinoasă prinsă de vegetația submersă. Aceasta diferă de șnururile lungi de ouă ale broaștelor râioase și de ouăle învelite unul câte unul ale tritonilor.

AmphibiaWeb dă un interval larg pentru o pontă, de aproximativ 450-1.800 de ouă. Condițiile trebuie să rămână potrivite pe toată durata stadiilor acvatice de dezvoltare, așa că numărul de ouă nu spune singur câte broaște tinere vor părăsi balta.

De la mormoloc la broască de pădure

După eclozare, mormolocii se dezvoltă în apa de reproducere. Metamorfoza are loc de obicei vara, deși în unele condiții dezvoltarea poate dura mai mult. Temperatura și persistența apei influențează rezultatul, așa că starea bălții contează mult după perioada scurtă în care adulții se adună pentru reproducere.

După ce broaștele tinere părăsesc apa, împrejurimile terestre devin esențiale. O baltă izolată de adăposturi utile nu este echivalentă cu una legată de pădure și tufărișuri. Mai târziu în an, activitatea scade pe măsură ce animalele intră în adăposturile de iarnă, momentul depinzând din nou de vremea locală.

Conservare și observare responsabilă

Lista Roșie europeană publicată în 2025 evaluează broasca roșie de pădure ca neamenințată atât în Europa, cât și în UE27. Este totuși inclusă în anexa IV a Directivei Habitate a UE, care asigură protecția strictă a speciei. O categorie regională largă pe Lista Roșie și protecția legală descriu aspecte diferite ale conservării.

Modificarea habitatului este o amenințare documentată. Pierderea apei de reproducere, degradarea pădurii din jur sau întreruperea legăturii dintre ele pot afecta stadii diferite ale aceluiași ciclu de viață. De aceea, conservarea trebuie să ia în calcul habitatul complet, nu o baltă izolată.

Lasă pontele acolo unde sunt, nu intra în apa de reproducere și nu muta broaștele în altă baltă. Calendarul de mai sus arată activitatea sezonieră, nu abundența locală.

Când o cauți într-o tură foto

Începutul primăverii oferă observații din perioada de reproducere; plimbările de mai târziu prin pădure pot scoate la iveală adulți pe uscat. În turele noastre foto de mai multe zile care combină Delta Dunării cu Dobrogea, animalele de pădure completează subiectele din zonele umede. Lasă broasca roșie de pădure în cadrul ei natural: litiera și vegetația ajută să spui povestea felului în care trăiește.