Nr. 28 în lista noastrăȘarpele de apă (Natrix tessellata)

Șarpele de apă (Natrix tessellata) este șarpele apelor din Delta Dunării: un vânător de pești rapid și grațios, care își petrece mare parte din viață înotând pe canale și lacuri. Vizitatorii îl văd adesea traversând un canal în fața bărcii, cu capul ținut deasupra apei, sau stând la soare pe un mal în soarele dimineții, și se întreabă dacă este periculos. Nu este: șarpele de apă nu are venin și nu este agresiv cu oamenii.

Numele englezesc, „dice snake”, adică „șarpele zar”, vine de la pătratele închise, ca de zar, care îi desenează pielea. Numele științific, tessellata, înseamnă în latină „pavat cu plăcuțe” și descrie tabla de șah ordonată de pete închise pe un fond cenușiu, măsliniu sau maroniu, un desen care destramă conturul șarpelui în apa unduită.

Pe scurt

Când se poate observa în Delta Dunării și în Dobrogea

1. IanFoarte rar
2. FebFoarte rar
3. MarRar
4. AprAbundent
5. MaiAbundent
6. IunAbundent
7. IulAbundent
8. AugAbundent
9. SepAbundent
10. OctRar
11. NoiFoarte rar
12. DecFoarte rar

Statut local

Activ din martie până în octombrie; hibernează iarna.

Lista Roșie IUCN

Neamenințată (LC)

Lista noastră

Nr. 28 din 30 · vezi lista completă

Descriere și identificare

Șerpii de apă adulți măsoară de obicei între 70 cm și 1 m, femelele fiind mai mari decât masculii; femelele excepțional de mari pot ajunge la aproximativ 1,3 m. Corpul este moderat de robust, capul rotunjit și clar mai lat decât gâtul, iar ochii și nările sunt așezate sus, echipamentul unui animal care vânează la suprafața apei.

Spatele este cenușiu, măsliniu sau maroniu, cu șiruri de pete închise, aproape pătrate, de la care vin numele englezesc și cel științific al speciei. Abdomenul este albicios până la gălbui, cu pătrățele negre. Spre deosebire de ruda lui, șarpele de casă, șarpele de apă nu are de obicei un guler galben aprins pe gât, deși tinerii pot avea un semn palid, slab, care se estompează cu vârsta. Când sunt prinși, șerpii de apă rareori mușcă; se apără cu o secreție urât mirositoare și golindu-și intestinele, ceea ce îi convinge pe cei mai mulți prădători, și pe cei mai mulți turiști curioși, să îi lase jos.

Un specialist în pește

Peștele formează aproape toată hrana unui șarpe de apă adult. În Delta Dunării asta înseamnă mai ales specii mici și abundente: guvizi, obleți, babuști și ciprinide mici. Șarpele vânează bazat pe vedere, înotând sub apă pe lângă fund sau așteptând nemișcat printre vegetație, și de obicei își înghite prada afară din apă. Studiile asupra hranei speciei din toată Europa găsesc regulat pește în peste 90% dintre stomacuri, amfibienii fiind luați doar ocazional.

Specia este strâns legată de apele bogate în pește și poate atinge densități remarcabile acolo unde condițiile sunt potrivite. În partea de sud a Deltei Dunării, în jurul Histriei, una dintre cele mai bine studiate populații se hrănește chiar și în apele salmastre ale lacului Sinoe, unde șerpii vânează într-o apă pe care cele mai multe specii de apă dulce o evită.

Reproducere

Șerpii de apă se împerechează primăvara, curând după ce părăsesc adăpostul de iarnă. În iunie și iulie femelele își depun ouăle în locuri calde și umede, care păstrează căldura și umezeala: vegetație în descompunere, grămezi de compost și de bălegar, grămezi de stuf putrezit. O pontă numără aproximativ zece până la douăzeci și cinci de ouă, iar femelele dintr-o populație folosesc adesea aceleași locuri de depunere an de an. Puii, lungi de aproximativ 15-20 cm, eclozează la sfârșitul verii și încep imediat să vâneze pești mici; masculii se maturizează în al doilea sau al treilea an, femelele cu un an sau doi mai târziu.

Conservare și amenințări

La nivel global șarpele de apă este clasificat de IUCN ca specie neamenințată (LC), cu un areal care se întinde din centrul Europei, prin Balcani și Orientul Mijlociu, până în Asia Centrală. Este protejat prin legislația europeană, în Anexa II a Convenției de la Berna și în Anexa IV a Directivei Habitate a UE, iar evaluările naționale din România au propus pentru specie statutul de vulnerabilă, pentru că populațiile ei sunt legate de ape sănătoase și de maluri naturale.

Principalele amenințări sunt modificarea râurilor și a malurilor lacurilor, poluarea apei și persecuția, pentru că șerpii de apă sunt încă uciși pe loc de oameni care îi confundă cu viperele. În unele părți ale Europei nurca americană invazivă a distrus populații întregi de pe maluri. În Delta Dunării, cu miile ei de kilometri de canale naturale și cu peștele abundent, șarpele de apă rămâne una dintre cele mai comune și mai des văzute reptile.

Unde și când vezi șarpele de apă în Delta Dunării

Șarpele de apă este una dintre reptilele pe care vizitatorii le văd cel mai des din barcă. Din aprilie până în septembrie înoată la vedere peste canale și vânează pe malurile cu vegetație, iar în diminețile răcoroase stă la soare pe trunchiuri căzute, pe crengi de salcie și pe marginile însorite ale canalelor. Urmărește apa din fața bărcii pe canalele înguste: un șarpe care înoată cu capul ridicat și corpul unduindu-se sub apă este foarte des un șarpe de apă. Canalele puțin adânci, bogate în pește, din jurul satelor Mila 23 și Sfântu Gheorghe și lacurile din sudul Deltei Dunării, inclusiv zona Histria, sunt locuri bune unde să îl cauți.

Într-o excursie de o zi sau într-unul dintre sejururile noastre în Delta Dunării vei trece aproape sigur prin habitat potrivit; dacă vezi un șarpe în apă sau lângă ea, bucură-te liniștit de el, pentru că în Delta Dunării nu există șerpi de apă veninoși, iar șarpele de apă este unul dintre cei mai grațioși înotători ai ei.