Nr. 131 în lista noastrăChira de baltă (Sterna hirundo)

Chira de baltă (Sterna hirundo) este o pasăre de apă zveltă, cenușie cu alb, cu creștetul negru și coada lungă, bifurcată, care cuibărește în colonii în toată Delta Dunării și pe coasta Mării Negre. Cu zborul ei grațios și plonjoanele după pești mici, este una dintre cele mai caracteristice păsări ale unei excursii de vară cu barca pe canale și lacuri.

Sosește din Africa în aprilie și pleacă din nou din august, după ce își crește puii pe bancuri de nisip, insule și vegetație plutitoare.

Pe scurt

Când se poate observa în Delta Dunării și în Dobrogea

1. IanÎn Africa
2. FebÎn Africa
3. MarÎn Africa
4. AprPrimele sosiri
5. MaiParadă nupțială, se formează coloniile
6. IunClocit, pui
7. IulPui și tineri zburători
8. AugFamilii, începe migrația
9. SepPasajul de toamnă
10. OctUltimii migratori
11. NoiÎn Africa
12. DecÎn Africa

Statut local

Oaspete de vară, cuibăritoare: sosește în aprilie și cuibărește în colonii din mai până în iulie; pasajul de toamnă ține până în septembrie-octombrie.

Lista Roșie IUCN

Neamenințată (LC)

Lista noastră

Nr. 127 din 374 · vezi lista completă

Cum se recunoaște

În penajul nupțial chira de baltă este cenușie deschis pe spate și albă pe dedesubt, cu creștetul negru și ciocul roșu cu vârful negru. Picioarele sunt scurte și roșii, iar coada adânc bifurcată are rectricele exterioare lungi. În zbor, pana mai închisă de pe primarele exterioare este un semn util. Toamna adulții și juvenilii au fruntea albă, iar juvenilii au pe spate un desen maroniu, solzos.

Chirighița cu obraz alb, comună aici vara, este mai mică, cu corpul cenușiu mai închis și coada scurtă, și cuibărește pe vegetație plutitoare, în colonii din mlaștini. Chira de mare este mai mare și mai deschisă la culoare, cu ciocul negru cu vârful galben.

Strigătele sunt puternice și aspre: un „chii iar” prelung și un „chic chic” ascuțit, mai ales în colonii.

Viața în Delta Dunării

Chira de baltă cuibărește în colonii în locuri deschise, cu vegetație rară, înconjurate de apă, cum sunt bancurile de nisip, plajele, insulițele, digurile și vegetația plutitoare. În Delta Dunării coloniile se găsesc pe lacuri, de-a lungul brațelor Dunării și pe insulele și plajele nisipoase de lângă Marea Neagră. Cuibărește adesea împreună cu alte chire, cu pescăruși și cu limicole.

Lista Roșie a României (2022) indică aproximativ 6.000-15.000 de perechi cuibăritoare în România și evaluează populația cuibăritoare ca neamenințată. În plus, se estimează că 50.000-200.000 de chire de baltă trec prin România în migrație.

Vânează deasupra apei deschise, adesea plutind pe loc la câțiva metri deasupra suprafeței înainte să plonjeze ca să prindă pești mici. Masculii zboară mult mai ales în perioada paradei nupțiale și a clocitului, când aduc pește partenerelor.

Reproducere

Perechile se formează sau își reînnoiesc legătura curând după sosire. Parada nupțială include zboruri înalte, parade pe sol și hrănirea de curtare, când masculul îi oferă pește femelei. Cuibul este o simplă adâncitură, uneori căptușită cu bucăți de scoici sau material vegetal. Ambii părinți clocesc și hrănesc puii și își apără gălăgios colonia de intruși, năpustindu-se asupra prădătorilor și a oamenilor.

Inundarea coloniilor, prădătorii tereștri și deranjul sunt principalele amenințări pentru succesul cuibăritului.

Migrația

Chirele de baltă sunt migratori pe distanțe lungi. După cuibărit, păsările europene se mută spre sud ca să ierneze pe coastele Africii. Studiile de inelare și urmărire au arătat că o pasăre poate face drumul dus-întors între Europa și Africa în fiecare an, mai mult de două decenii.

Curiozități

• O viață de 33 de ani. Recordul de longevitate pentru o chiră de baltă inelată în Marea Britanie este de 33 de ani. O pasăre care ajunge la vârsta de cuibărit are o speranță de viață de aproximativ 12 ani.
• Păsările mai bătrâne se orientează mai bine. Un studiu de urmărire a chirelor din colonia Banter See din Germania a arătat că păsările mai bătrâne migrează mai eficient și ajung mai devreme în zonele de cuibărit și de iernat. Cele care se orientează mai prost par să dispară din populație cu timpul.
• Chire cu microcipuri. La Banter See, chirele de baltă sunt marcate cu transpondere din 1992. Antenele de pe platformele de aterizare înregistrează automat fiecare pasăre marcată, ceea ce face din această colonie una dintre cele mai bine studiate colonii de păsări de apă din lume.
• Pește ca dar. Înainte de ouat, femela rămâne adesea în colonie, în timp ce masculul prinde pește pentru ea. Această hrănire de curtare o ajută să adune rezervele de care are nevoie ca să formeze ouăle.
• Masculii, mai expuși. Un studiu dintr-o colonie aflată lângă un parc eolian a arătat că turbinele au ucis mai mulți masculi decât femele, probabil pentru că masculii zboară mai des când aduc pește partenerelor.

Statut și conservare

Chira de baltă este clasificată ca specie neamenințată pe Lista Roșie IUCN globală și pe Lista Roșie a României (2022). Este protejată prin Directiva Păsări a UE (Anexa I). Pentru că își face cuibul pe pământ, în locuri deschise, coloniile ei sunt vulnerabile la inundații, prădători, deranjul cauzat de oameni și dispariția insulelor și bancurilor de nisip golașe.

În excursiile și turele noastre

În sejururile noastre în natura Deltei Dunării, chirele de baltă se văd regulat din mai până în august, vânând deasupra lacurilor și canalelor sau zburând înapoi spre colonii cu pește în cioc.