Nr. 164 în lista noastrăStârcul galben (Ardeola ralloides)

Stând pe o frunză de nufăr la marginea unui canal, stârcul galben este o pasăre mică, gârbovită, maro ca nisipul, ușor de trecut cu vederea. În clipa în care își ia zborul se schimbă complet: aripile, coada și târtița sunt albe ca zăpada, iar în zbor arată ca o egretă mică. Vara este unul dintre stârcii pe care îi vezi cel mai des din barcă în Delta Dunării.

Când o poți vedea în Delta Dunării și Dobrogea

1. IanAbsentă
2. FebAbsentă
3. MarAbsentă
4. AprRară
5. MaiAbundentă
6. IunAbundentă
7. IulAbundentă
8. AugAbundentă
9. SepAbundentă
10. OctRară
11. NovAbsentă
12. DecAbsentă

Statut aici

Oaspete de vară, cuibăritoare.

Lista Roșie IUCN

Risc scăzut

Lista noastră

Nr. 164 din 385 · vezi toată lista

Cum se recunoaște

Pe sol este un stârc îndesat, cu gâtul scurt, de culoarea nisipului și a paiului, cu striuri fine închise pe cap și pe gât. În sezonul de cuibărit spatele devine bej auriu cald, iar de la ceafă atârnă ca o coamă pene lungi, dungate cu alb și negru. În perioada de vârf a paradei nupțiale ciocul devine albastru aprins cu vârful negru, iar picioarele se înroșesc, de la roz la roșu. În afara sezonului de cuibărit ciocul este galben verzui cu vârful închis, iar penajul este mai șters și mai striat.

În zbor aripile albe îl fac să pară altă pasăre. Secretul este culoarea spatelui: la stârcul galben rămâne bej chiar și în zbor, în timp ce egreta mică este complet albă și are ciocul lung și negru. Pe sol poate fi confundat cu un stârc de noapte tânăr, dar acela este mai mare, mai greoi și acoperit cu pete deschise. Mult mai micul stârc pitic are și el pete deschise pe aripi în zbor, dar niciodată aripile complet albe.

Vânătoare și cuibărit

Stârcul galben vânează așteptând. Stă nemișcat la marginea stufului, pe o creangă plutitoare sau pe un covor de frunze de nufăr, și lovește repede tot ce se apropie: insecte acvatice și larvele lor, broaște și mormoloci, pești mici. Este adesea cel mai activ dimineața devreme și seara și de obicei tace, în afară de un strigăt aspru, ca de cioară, la amurg.

Cuibărește în colonii, de obicei mixte, împreună cu alți stârci, cu cormorani și țigănuși, în sălcii, tufișuri sau stuf des lângă apă. Cuibul este o platformă din crenguțe și tulpini. Femela depune de obicei patru până la șase ouă albastru verzui, iar ambii părinți le clocesc 22-24 de zile. Puii părăsesc cuibul după aproximativ două săptămâni și se cațără pe crengile din apropiere, iar la aproximativ 45 de zile pot zbura.

Unde se poate vedea în Delta Dunării

Stârcii galbeni sosesc în Delta Dunării în aprilie și pleacă spre Africa în septembrie și octombrie. Din mai până în septembrie sunt abundenți. Rezervația Biosferei Delta Dunării găzduiește aproximativ 3.000-4.000 de perechi cuibăritoare, după prima listă completă a păsărilor din rezervație, publicată de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării în 2023, iar în coloniile mixte este unul dintre cei mai numeroși stârci, alături de stârcul de noapte. Pentru comparație, recordul din Camargue, delta Ronului din Franța, a fost de aproximativ 500 de perechi în 2006. Îi vezi de-a lungul aproape oricărui canal cu nuferi și margine de stuf, pe vegetația plutitoare de la marginea lacurilor și zburând între colonii și locurile de hrănire. Lista noastră îl notează ca abundent din mai până în septembrie și rar în aprilie și octombrie.

Este și una dintre cele mai recompensante păsări de fotografiat din barcă, pentru că adesea lasă o barcă lentă și liniștită să se apropie. Îl poți vedea în aproape orice ieșire de vară cu noi: o excursie privată de 4 ore cu barca, excursia de grup de birdwatching în Delta Dunării sau una dintre turele noastre foto.

Curiozități

• Un nume italian. Numele englezesc „squacco” vine de la „sguacco”, un nume local italian notat de naturalistul englez Francis Willughby în jurul anului 1672. Numele științific ralloides înseamnă „asemănător cu un cristel”.
• Efective care cresc și scad. Marele recensământ al coloniilor din Delta Dunării a găsit aproximativ 1.280 de perechi în 2002; o numărătoare ulterioară a găsit aproape 3.000 de perechi în 2016. Stârcii coloniali își schimbă colonia și numărul de la an la an, după nivelul apei și după hrană.
• Albastru pentru câteva zile. Ciocul albastru aprins și picioarele roșii din perioada paradei nupțiale durează doar puțin timp. Cea mai mare parte a verii ciocul este din nou galben verzui.
• Pui care se cațără. La aproximativ două săptămâni după eclozare, puii părăsesc cuibul și se cațără prin crengile din jur, cu mult înainte să poată zbura.

Statut și amenințări

Stârcul galben cuibărește în sudul și estul Europei, în vestul Asiei și în Africa și este clasificat de IUCN ca specie neamenințată (LC). Are nevoie de colonii liniștite în sălcii și stuf și de ape mici, cu multă vegetație plutitoare, unde să se hrănească.

Astăzi, în Delta Dunării cea mai mare amenințare pentru natură sunt bărcile rapide. Stârcul galben se hrănește pe marginile canalelor și cuibărește în colonii aproape de apă, exact acolo unde zgomotul și valurile lor ajung primele. De aceea bărcile noastre merg încet pe canale.