Nr. 50 în lista noastrăSpârcaciul (Tetrax tetrax)

Spârcaciul, numit și dropie mică, este o pasăre a stepelor deschise, cât o găină, care primăvara își face parada nupțială sărind în aer, cu gâtul negru cu alb umflat și aripile sclipind. În România cuibărea odinioară în Dobrogea și în Bărăgan; astăzi apare doar rar, iarna sau în pasaj, iar fiecare semnalare este un eveniment.

Când o poți vedea în Delta Dunării și Dobrogea

1. IanExtrem de rară
2. FebExtrem de rară
3. MarExtrem de rară
4. AprAbsentă
5. MaiAbsentă
6. IunAbsentă
7. IulAbsentă
8. AugAbsentă
9. SepAbsentă
10. OctAbsentă
11. NovExtrem de rară
12. DecExtrem de rară

Statut aici

De pasaj.

Lista Roșie IUCN

Aproape amenințată

Lista noastră

Nr. 50 din 385 · vezi toată lista

Cum îl recunoști

Este o pasăre îndesată, cu picioare puternice, gâtul de lungime medie și capul mic. Penajul de pe spate este nisipiu maroniu, fin vermiculat cu negru, o culoare care îl face aproape invizibil în iarba uscată. Masculul în penaj nupțial are gâtul negru, cu două benzi albe care formează un V, iar fața cenușiu albăstruie. Femela și masculul iarna sunt nisipii și pătați, fără negru pe gât.

În zbor se schimbă complet: aripile sunt în mare parte albe, cu vârfuri negre, iar pasărea pare albă de departe. Masculul are o pană de zbor scurtată, care face aripile să șuiere în zbor, un sunet care îl trădează. Iarna spârcacii zboară în stoluri strânse, repezi, care seamănă cu stolurile de rațe.

Parada nupțială

Primăvara masculii își aleg fiecare un loc de paradă, la distanță unul de altul, și își umflă penele negre și albe de pe gât. Scot un sunet scurt, sec, „prrrt”, la câteva secunde, și din când în când sar în aer bătând din picioare și arătând aripile albe. Femelele vizitează aceste locuri și își aleg masculul. Cuibul este o adâncitură simplă în sol, în iarba înaltă, unde femela depune trei până la patru ouă și le clocește singură aproximativ trei săptămâni.

Hrana

Spârcaciul este omnivor: mănâncă frunze, muguri, flori și semințe de plante de stepă și de lucernă, iar vara, mai ales puii, insecte mari, lăcuste, gândaci și furnici.

Unde și când îl vezi

În România spârcaciul este astăzi o raritate. Apare iarna sau în pasaj, de obicei în stoluri mici, pe câmpurile și pajiștile din Dobrogea, adesea după valuri de frig care împing păsările din stepele de la nord de Marea Neagră. Pentru a-l vedea îți trebuie noroc și răbdare.

Curiozități

• Șuieratul aripilor. Masculul are a șaptea pană de zbor mult mai scurtă, iar aripile lui produc un șuierat caracteristic, folosit probabil în parada nupțială.
• O pasăre a câmpului deschis. Spârcaciul are nevoie de pajiști întinse, fără copaci, unde poate vedea departe prădătorii.
• Ultimele mari populații. Cele mai mari populații europene sunt astăzi în Spania și Portugalia, iar în est în stepele Rusiei și Kazahstanului.

Statut și amenințări

Spârcaciul este clasificat ca aproape amenințat (NT) pe Lista Roșie IUCN și este strict protejat în Uniunea Europeană. În România a dispărut ca pasăre cuibăritoare odată cu desțelenirea stepelor și intensificarea agriculturii. Arăturile, pesticidele, coasa mecanizată în perioada de cuibărit, liniile electrice și vânătoarea ilegală sunt principalele amenințări.