Nr. 340 în lista noastrăPietrarul răsăritean (Oenanthe isabellina)

Într-o dimineață de primăvară, în stepa Dobrogei, o pasăre palidă, de culoarea nisipului, stă dreaptă ca lumânarea în vârful unei movile, ca o mică santinelă, și cântă. Cântecul este lung și puternic, plin de fluierături, țârâituri și voci împrumutate de la alte păsări. Apoi cântărețul coboară pe pământ și dispare într-o gaură: galeria veche a unui popândău, unde și-a făcut cuibul. Este pietrarul răsăritean, pietrarul stepei deschise.

Când o poți vedea în Delta Dunării și Dobrogea

1. IanAbsentă
2. FebAbsentă
3. MarAbsentă
4. AprModerată
5. MaiModerată
6. IunModerată
7. IulModerată
8. AugModerată
9. SepModerată
10. OctAbsentă
11. NovAbsentă
12. DecAbsentă

Statut aici

Oaspete de vară, cuibăritoare.

Lista Roșie IUCN

Risc scăzut

Lista noastră

Nr. 340 din 385 · vezi toată lista

Cum se recunoaște

Este cel mai palid și mai simplu dintre pietrarii noștri: bej nisipiu pe spate, crem pe dedesubt, cu o sprânceană deschisă deasupra ochiului și o linie închisă în fața lui. Aripile sunt maro nisipiu, cu un singur semn mic, dar util: o pată neagră la încheietura aripii. Coada, vizibilă când pasărea zboară sau o mișcă, este albă la bază, cu o bandă neagră lată la capăt, mai lată decât la ceilalți pietrari. Masculul și femela arată aproape la fel.

Față de o femelă de pietrar sur, pare să aibă capul mai mare, picioarele mai lungi și o ținută mai dreaptă, stând înalt ca un mic sturz. Se înclină, mișcă din coadă și aleargă repede pe pământ între opriri scurte.

Hrană și cuibărit

Se hrănește pe pământ, cu gândaci, lăcuste, furnici, omizi și alte insecte și păianjeni, pe care îi prinde cu alergări scurte și ciupituri rapide sau lăsându-se de pe un post jos.

Nu își sapă singur scorbura pentru cuib. Cuibărește în galeriile vechi ale popândăilor, pe care le găsește în pajiștile cu iarbă scurtă, pășunate, și uneori în alte găuri din pământ sau printre pietre. Cuibul este construit în interiorul galeriei, ferit de priviri. Femela depune de obicei patru până la șase ouă albastru pal. Primăvara masculul cântă de pe movile și pietre, dar și într-un zbor nupțial, ridicându-se în aer și coborând planat.

Unde se poate vedea în Dobrogea

Pietrarii răsăriteni sosesc la sfârșitul lui martie și în aprilie și pleacă în august și septembrie. Cuibăresc în toate zonele de stepă ale Dobrogei, oriunde iarba este scurtă și sunt popândăi, de la dealurile pășunate din nord până la podișurile uscate din sud. În Delta Dunării propriu-zisă se văd doar în pasaj. Lista noastră îl notează ca moderat din aprilie până în septembrie.

Ghizii noștri știu unde îl găsești în stepa Dobrogei. Dacă vrei să îl vezi, scrie-ne și îți propunem o ieșire potrivită dintre excursiile noastre.

Curiozități

• Chiriașul popândăului. Cuibul lui este de obicei într-o galerie veche de popândău, așa că pasărea depinde de un mamifer mic care sapă casele pe care ea nu le poate săpa singură.
• Un imitator. Cântecul lui este unul dintre cele mai bogate dintre pietrari, plin de fraze copiate de la alte păsări ale stepei.
• Culoarea din nume. Isabelline, numele lui englezesc, este un nume vechi pentru o culoare galben cenușie palidă sau crem nisipie, exact culoarea acestei păsări.
• Sosește devreme. Este una dintre primele păsări de vară care se întorc în stepa Dobrogei, de la sfârșitul lui martie.

Statut și amenințări

Pietrarul răsăritean cuibărește din sud-estul Europei și Turcia, prin Asia Centrală, până în Mongolia și China și iernează în Sahel, Africa de Est, Peninsula Arabică și nord-vestul Indiei. Este clasificat de IUCN ca specie neamenințată (LC). În Europa se găsește mai ales în Bulgaria, Grecia, Turcia și în Dobrogea, la marginea vestică a arealului său.

Pentru această pasăre cel mai mare pericol este dispariția stepei însăși. Când pajiștile vechi sunt arate sau când pășunatul încetează și iarba crește înaltă, popândăii dispar și, odată cu ei, galeriile de care pietrarul are nevoie pentru cuib. Pesticidele de pe câmpurile din jur iau insectele cu care se hrănește.