Nr. 140 în lista noastrăPescărușul pontic (Larus cachinnans)

Pescărușul pontic (Larus cachinnans) este un pescăruș mare, cu picioare lungi și cap alb, din regiunile Mării Negre, Mării Caspice și stepei, și unul dintre cei mai cunoscuți pescăruși mari din Delta Dunării. Este prezent tot anul pe lacuri, pe brațele Dunării, pe lagune, plaje și în porturile pescărești.

Multă vreme a fost tratat ca subspecie a pescărușului argintiu sau grupat împreună cu pescărușul cu picioare galbene, așa că în cărțile mai vechi apare adesea ca Larus argentatus cachinnans.

Pe scurt

Când se poate observa în Delta Dunării și în Dobrogea

1. IanPăsări care iernează
2. FebPăsări care iernează, primele perechi
3. MarPerechi în colonii
4. AprDepunerea ouălor
5. MaiClocit, pui
6. IunPui în colonii
7. IulTinerii părăsesc cuibul
8. AugDispersia de după cuibărit
9. SepStoluri de toamnă
10. OctStoluri de toamnă
11. NoiPăsări care iernează
12. DecPăsări care iernează

Statut local

Prezent tot anul: cuibărește în colonii din aprilie până în iulie; păsări în pasaj și la iernat din toamnă până la începutul primăverii.

Lista Roșie IUCN

Neamenințată (LC)

Lista noastră

Nr. 136 din 374 · vezi lista completă

Cum se recunoaște

Pescărușii mari nu sunt ușor de identificat, iar pescărușul pontic este unul dintre cei mai dificili. Adulții au capul alb, spatele cenușiu mediu și vârfurile aripilor negre, cu pete albe. Față de pescărușul argintiu și de pescărușul cu picioare galbene, pescărușul pontic pare zvelt și elegant, cu picioare lungi, gâtul lung și aripi lungi care depășesc mult coada.

Capul este mic, în formă de pară, cu fruntea teșită, iar ciocul lung și subțire are marginile aproape paralele. Ochiul este mic și adesea închis la culoare, ceea ce îi dă păsării o expresie blândă. Picioarele sunt deschise, de la roz cenușiu la gălbui pal. La vârful aripii, pana cea mai exterioară are pe dedesubt o „limbă” lungă, deschisă la culoare, un semn important pentru cei care observă pescăruși cu experiență.

Juvenilii au nevoie de patru ani ca să ajungă la penajul de adult. Păsările în primul an au capul și partea de dedesubt albicioase, ciocul închis și dosul aripii deschis și sunt adesea mai curate și mai deschise decât puii de pescăruș argintiu.

Pescărușul pontic în Delta Dunării

Pescărușul pontic cuibărește de la Marea Neagră și Marea Caspică spre est, până în Kazahstan. În România, Lista Roșie a României (2022), bazată pe raportul național făcut în baza articolului 12 al Directivei Păsări a UE, indică aproximativ 2.000-4.000 de perechi cuibăritoare. În plus, se estimează că 10.000-50.000 de păsări trec în migrație, iar populația care iernează este estimată la aproximativ 700-14.600 de păsări. Cuibărește în colonii pe insule, bancuri de nisip și plaje, adesea împreună cu alți pescăruși și cu chire.

Pescărușul cu picioare galbene trăiește și el pe litoralul românesc, iar studiile genetice au arătat că unii pescăruși care cuibăresc pe insulițele din lagunele litorale de la nord de Constanța aparțin acestei specii. Pe teren, deosebirea lor cere timp și observații bune.

Pescărușii pontici sunt oportuniști. Urmăresc bărcile de pescuit, iau pește și resturi de mâncare în porturi, vânează mamifere mici și insecte pe câmpuri și se hrănesc la gropile de gunoi. Toamna și iarna se adună în stoluri mari, mixte, pe lacuri, pe plaje și în porturile pescărești.

Un pescăruș în mișcare

În ultimii 100 de ani pescărușul pontic și-a extins mult arealul. Pornind de pe coasta de nord a Mării Negre și de pe Nipru, în Ucraina, s-a răspândit în Polonia, Belarus, Germania și Cehia, iar între 1990 și 2020 a ajuns în Lituania, la nord, și în Țările de Jos, la vest. În total s-a mutat cu aproximativ 2.500 km spre vest în câteva decenii, iar populația din centrul și vestul Europei este estimată acum la cel puțin 7.600 de perechi.

Curiozități

• Poziția de albatros. Când scot strigătul lung, pescărușii pontici își țin aripile larg deschise, în așa-numita „poziție de albatros”. Pescărușii argintii și cei cu picioare galbene își țin aripile închise, așa că acest comportament este un indiciu util de identificare.
• Un pescăruș care râde. Numele cachinnans vine din latină și înseamnă „care râde zgomotos”. Strigătul lung este un „haaa haaa haa ha ha ha ha” rapid, nazal, ca un râs, foarte diferit de strigătul pescărușului argintiu.
• Un puzzle de familie. Studiile ADN mitocondrial au arătat că pescărușul pontic aparține unei alte ramuri a familiei pescărușilor mari decât pescărușul cu picioare galbene, cu care fusese grupat multă vreme. A fost recunoscut ca specie separată în Marea Britanie în 2007.
• Cupluri mixte. În centrul Poloniei, pescărușii pontici și cei argintii cuibăresc împreună și dau hibrizi fertili. Perechile mixte sunt totuși mai rare decât ar fi de așteptat întâmplător, așa că cele două specii preferă în continuare parteneri din propria specie. Într-o colonie de pe Vistula, proporția pescărușilor pontici printre cuibăritori a crescut de la 14% la 42% între 2002 și 2009.
• Migratori la jumătatea drumului. Inelările arată că hibrizii de pescăruș argintiu și pescăruș pontic migrează într-un mod intermediar, între rutele și distanțele tipice fiecărei specii părinte, așa cum prezice baza genetică a migrației.

Statut și conservare

Pescărușul pontic este clasificat ca specie neamenințată pe Lista Roșie IUCN globală și pe Lista Roșie a României (2022), ca specie cuibăritoare. Populațiile din pasaj și de iarnă din România rămân neevaluate, pentru că nu există date despre tendință. Coloniile lui pot fi afectate de deranj, inundații și prădători, dar per ansamblu specia beneficiază de sursele de hrană create de oameni, cum sunt pescăriile și gropile de gunoi.

În excursiile și turele noastre

În turele noastre foto de mai multe zile în Delta Dunării și în Dobrogea, pescărușii pontici sunt subiecte ușoare în zbor deasupra bărcii, pe plajele de lângă Marea Neagră și în porturile pescărești. Cu un obiectiv bun, parada cu strigătul lung și aripile deschise este una dintre cele mai bune imagini cu pescăruși ale sezonului.