Nr. 156 în lista noastrăȚigănușul (Plegadis falcinellus)

La umbră, țigănușul pare o pasăre închisă la culoare, banală, cu un cioc lung și curbat. În clipa în care îl atinge soarele, penele se aprind în verde, bronz și violet. Este singurul ibis care cuibărește pe scară largă în Europa, iar Delta Dunării adăpostește cel puțin patru cincimi din toate perechile care cuibăresc în România.

Când o poți vedea în Delta Dunării și Dobrogea

1. IanAbsentă
2. FebAbsentă
3. MarAbsentă
4. AprModerată
5. MaiModerată
6. IunModerată
7. IulModerată
8. AugModerată
9. SepModerată
10. OctAbsentă
11. NovAbsentă
12. DecAbsentă

Statut aici

Oaspete de vară, cuibăritoare.

Lista Roșie IUCN

Risc scăzut

Lista noastră

Nr. 156 din 385 · vezi toată lista

Cum se recunoaște

Vara, adultul are corpul și gâtul castaniu închis, iar aripile strălucesc metalic, în verde și bronz, în lumină bună. Ciocul este lung, maro măsliniu și curbat în jos ca o seceră, iar picioarele lungi și închise la culoare. În sezonul de cuibărit o linie subțire albastru pal și albă mărginește pielea golașă dintre cioc și ochi. Masculul și femela arată la fel; masculul este doar puțin mai mare, cu ciocul mai lung. Juvenilii și adulții toamna sunt mai șterși, cu striuri fine albe pe cap și pe gât și mult mai puțin luciu.

În zbor își întinde gâtul înainte și picioarele în spate și alternează bătăi rapide din aripi cu planări scurte. Stoluri mici zboară în șiruri sau în formă de V lejer, jos deasupra stufului. De la distanță un șir de țigănuși poate trece drept cormorani, până când vezi ciocurile curbate. Nicio altă pasăre din Delta Dunării nu are această formă.

Hrană și cuibărit

Țigănușul se hrănește mergând încet prin apă mică și mâl moale, sondând cu ciocul. Își caută hrana în pajiști umede, în ochiurile deschise din stufărișuri, pe vegetația plutitoare de pe malurile lacurilor și în orezării, oriunde acestea sunt inundate. Un studiu asupra păsărilor din Delta Dunării a arătat că insectele reprezintă aproximativ două treimi din hrana lui, urmate de materie vegetală, melci, broaște și foarte puțin pește.

Cuibărește în colonii, împreună cu stârci, egrete și cormorani. În Delta Dunării cele mai multe cuiburi sunt construite în tufe de salcie cenușie care cresc printre stuf, de obicei la 1-2,5 m deasupra apei, iar unele în sălcii albe din pădurile inundate; cuiburile chiar în stuf sunt rare. Coloniile din Delta Dunării sunt mari, rareori sub 100 de perechi, și se mută de la un an la altul, uneori cu mai mult de 3 km. Femela depune de obicei trei sau patru ouă, iar ambii părinți le clocesc aproximativ trei săptămâni.

Unde se poate vedea în Delta Dunării

Primii țigănuși sosesc în martie, coloniile se umplu de la jumătatea lui aprilie, iar cele mai multe păsări pleacă spre Africa în septembrie. Cele mai multe colonii sunt în partea centrală a Deltei Dunării, zona lacurilor mari, exact acolo unde merg excursiile noastre cu barca din Mila 23. Cele mai bune momente sunt dimineața devreme și seara, când stolurile zboară în șiruri între colonii și locurile de hrănire și când păsările se hrănesc pe vegetația plutitoare de la marginea lacurilor. Lista noastră îl notează ca moderat din aprilie până în septembrie.

Îl poți vedea în aproape orice ieșire de vară cu noi: o excursie privată de 4 ore cu barca, excursia de grup de birdwatching în Delta Dunării sau una dintre turele noastre foto.

Curiozități

• De la 12.000 de perechi la 525. Delta Dunării a avut un maxim de aproximativ 12.000 de perechi în 1977. Doi ani mai târziu erau aproximativ 6.000, iar în 1983 doar 525. Între 2008 și 2017 Delta Dunării a avut 8-10 colonii, cu aproximativ 500-3.000 de perechi.
• Conservat la Sulina. Așa cum ne-au povestit pescarii și vânătorii bătrâni din Delta Dunării, în anii comunismului vânătorii trebuiau să predea țigănuși la fabrica de conserve din Sulina. Carnea de pe piept era pusă la conservă și exportată în Italia, iar vânătorii erau plătiți în cartușe. Arhivele din acea vreme încă așteaptă să fie cercetate, dar în Delta Dunării povestea este ținută minte.
• Colonii deranjate intenționat. La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, în Delta Dunării s-au desfășurat campanii de „optimizare a populațiilor de păsări ihtiofage”. Deranjul din coloniile mixte a făcut ca multe păsări să își abandoneze cuiburile în plin sezon de cuibărit.
• Un „mâncător de pește” care mănâncă insecte. Deși cuibărește alături de stârci și cormorani, peștele reprezintă doar aproximativ 2% din hrana lui în Delta Dunării. Insectele reprezintă aproximativ 65%.
• Ce pot face zonele umede bine păstrate. În Doñana, în sudul Spaniei, țigănușul a revenit să cuibărească în 1996, cu 7 perechi. În 2017 erau peste 10.000 de perechi.

Statut și amenințări

Țigănușul cuibărește în sudul Europei, în Asia, Africa, Australia și în cele două Americi și este clasificat de IUCN ca specie neamenințată (LC). În România era comun în toate zonele umede mari din sud și din est la începutul secolului XX. Declinul a venit odată cu pierderea acestor zone umede: lunca Dunării a fost desecată pentru agricultură, polderele din interiorul Deltei Dunării acopereau peste 950 de kilometri pătrați până în 1990, iar apa a devenit mai bogată în nutrienți și mai săracă în viață. Astăzi Delta Dunării este ultima lui adevărată fortăreață în țară.

Astăzi, în Delta Dunării cea mai mare amenințare pentru natură sunt bărcile rapide. Țigănușul cuibărește în tufele de salcie de la marginea lacurilor și se hrănește pe vegetația plutitoare de pe maluri, exact acolo unde zgomotul și valurile lor ajung primele. De aceea bărcile noastre merg încet pe canale.