Nr. 127 în lista noastrăChirighița cu aripi albe (Chlidonias leucopterus)

În mai, stoluri de chirighițe mici zboară jos deasupra lacurilor din Delta Dunării, iar unele dintre ele arată ca pictate: capul și corpul negre ca tăciunele, aripile și coada albe ca zăpada și picioarele roșu aprins. Sunt chirighițe cu aripi albe în penaj nupțial, cea mai spectaculoasă dintre cele trei chirighițe din Europa, în drum din Africa spre stepele și mlaștinile din est.

Când o poți vedea în Delta Dunării și Dobrogea

1. IanAbsentă
2. FebAbsentă
3. MarAbsentă
4. AprModerată
5. MaiModerată
6. IunFoarte rară
7. IulFoarte rară
8. AugModerată
9. SepModerată
10. OctRară
11. NovAbsentă
12. DecAbsentă

Statut aici

De pasaj, oaspete de vară, cuibăritoare.

Lista Roșie IUCN

Risc scăzut

Lista noastră

Nr. 127 din 385 · vezi toată lista

Cum se recunoaște

Un adult primăvara nu poate fi confundat: capul, gâtul, corpul și dosul aripilor negre ca tăciunele, partea de sus a aripilor și coada albe, ciocul închis și picioarele roșu aprins. În zbor, corpul negru dintre aripile albe se vede de departe. Este cea mai mică dintre cele trei chirighițe, cu ciocul scurt și coada scurtă, dreaptă.

Din iulie adulții năpârlesc și devin albi pe dedesubt, cu o pată închisă în spatele ochiului și creștetul deschis, iar unele păsări arată pestrițe, pe jumătate negre și pe jumătate albe. În acest penaj, ca și juvenilii, sunt mult mai greu de deosebit de chirighița neagră și de chirighița cu obraz alb: uită-te după târtița albă, pe care chirighița cu aripi albe o arată mereu în zbor, și după lipsa unei pete închise pe lateralul pieptului. Juvenilii au spatele maro închis, ca o șa, care contrastează cu aripile cenușii deschis.

Hrană și cuibărit

Ca celelalte chirighițe, nu se scufundă. Zboară jos și ușor deasupra apelor mici și a pajiștilor umede și își culege hrana de la suprafață sau o prinde în aer: libelule, efemeride și alte insecte și larvele lor, dar și mormoloci și pești mici. Stolurile vânează adesea împreună deasupra locurilor unde ies insectele din apă.

Cuibărește în colonii mici, în locuri inundate, puțin adânci, cu vegetație scundă: pajiști inundate, marginile mlaștinilor și lacuri cu plante joase ieșite din apă. Cuibul este o mică grămadă plutitoare sau pe jumătate plutitoare de plante ude. Femela depune de obicei două sau trei ouă, iar puii, maronii și pătați, sunt bine ascunși în vegetație. Locurile de cuibărit se schimbă de la an la an după nivelul apei, așa că într-un an poate apărea o colonie acolo unde în anul dinainte nu era niciuna.

Unde se poate vedea în Delta Dunării

Cele mai multe chirighițe cu aripi albe se văd în pasaj: la sfârșitul lui aprilie și în mai, adesea în stoluri mixte cu chirighițe cu obraz alb și chirighițe negre deasupra lacurilor, și din nou din august până în septembrie, când adulții în năpârlire și juvenilii se întorc spre sud. În iunie și iulie rămân doar câteva. Ca pasăre cuibăritoare este foarte rară. Prima listă a păsărilor din Rezervația Biosferei Delta Dunării, publicată de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării în 2023, o trece tot ca cuibăritoare foarte rară. Lista noastră o notează ca moderată în aprilie, mai, august și septembrie și foarte rară în mijlocul verii.

Cea mai bună șansă să vezi păsările alb cu negru de primăvară este în excursia noastră de grup de birdwatching sau în tura foto de wildlife de 5 zile, în mai.

Curiozități

• Aripi albe în nume. Leucopterus înseamnă în greacă „cu aripi albe”. Chlidonias înseamnă „ca o rândunică”, după zborul ușor, cu schimbări bruște de direcție, al tuturor chirighițelor.
• Trei chirighițe, un singur lac. În mai poți vedea toate cele trei chirighițe europene împreună, deasupra aceluiași lac din Delta Dunării: chirighița cu obraz alb, chirighița neagră și chirighița cu aripi albe.
• O rătăcitoare. Chirighițele cu aripi albe cuibăresc din estul Europei până pe coasta Pacificului din Asia și iernează până în sudul Africii și în Australia.
• O colonie care se mută. Pentru că are nevoie de teren puțin adânc, proaspăt inundat, chirighița cu aripi albe se așază acolo unde nivelul apei este potrivit în anul respectiv și s-ar putea să nu revină în anul următor.

Statut și amenințări

Chirighița cu aripi albe este clasificată de IUCN ca specie neamenințată (LC). În Europa numărul ei crește și scade de la an la an, după inundații. Depinde de pajiștile inundate și de mlaștinile puțin adânci, genul de habitat care dispare primul când zonele umede sunt desecate sau îndiguite.

Astăzi, în Delta Dunării cea mai mare amenințare pentru natură sunt bărcile rapide. Puținele ei cuiburi plutesc în apă mică, unde valurile unei bărci rapide ajung imediat, iar stolurile care se hrănesc jos deasupra lacurilor sunt împrăștiate de fiecare barcă ce trece în viteză. De aceea bărcile noastre merg încet pe canale.