Nr. 243 în lista noastrăBoicușul (Remiz pendulinus)

Atârnând de vârful unei crenguțe subțiri de salcie, deasupra unui canal din Delta Dunării, legănându-se în vânt, se vede uneori un săculeț cenușiu de pâslă, închis sus, cu un tub scurt pe post de intrare. Este cuibul boicușului, o păsărică mică, mascată, care îl țese din fibre vegetale și din puful alb al semințelor de salcie și de plop. Dintre toate cuiburile din Delta Dunării, este cel mai frumos.

Când o poți vedea în Delta Dunării și Dobrogea

1. IanRară
2. FebRară
3. MarModerată
4. AprModerată
5. MaiModerată
6. IunModerată
7. IulModerată
8. AugModerată
9. SepModerată
10. OctModerată
11. NovRară
12. DecRară

Statut aici

Sedentară.

Lista noastră

Nr. 243 din 385 · vezi toată lista

Cum se recunoaște

Este mai mic decât un pițigoi albastru, cu ciocul scurt și foarte ascuțit. Masculul adult are capul cenușiu deschis, cu o mască neagră lată peste ochi, ca un mic bandit, spatele castaniu, aripile castaniu mai închis și pieptul bej pal. Femela seamănă, dar este mai ștearsă, cu masca mai îngustă și spatele mai deschis. Juvenilii nu au deloc mască și arată simplu, maronii.

Cel mai des îl observi după glas: un fluierat subțire, lung, coborâtor, „țiiiu”, care vine din sălcii sau din stuf. Toamna și iarna, grupuri mici trec prin stufărișuri și atârnă de spicele stufului ca pițigoii.

Hrană și cuibărit

Vara mănâncă insecte mici și păianjeni, culeși de pe frunze și crenguțe, adesea atârnând cu capul în jos. Toamna și iarna mănâncă mai multe semințe, mai ales din spicele stufului și din capetele papurii, pe care le desface ca să ajungă la insectele și larvele dinăuntru.

Masculul începe cuibul singur, la vârful unei crenguțe subțiri, atârnate, cel mai des de salcie sau de plop deasupra apei, și doar rar în stuf. Țese un inel din fibre vegetale, apoi un coșuleț, și cântă lângă el ca să atragă o femelă. Când o femelă îl acceptă, îl termină împreună: un sac închis, din pâslă, cu un tub scurt de intrare, căptușit cu puf vegetal și legat cu fire de pânză de păianjen. Cuibul terminat este cald și rezistent. Femela depune de obicei șase până la opt ouă albe.

Unde se poate vedea în Delta Dunării

Boicușii trăiesc de-a lungul canalelor și lacurilor din toată Delta Dunării, oriunde cresc sălcii și plopi la marginea apei. Lista noastră îl notează ca moderat din martie până în octombrie și rar iarna, când rămân mai puține păsări, care se mișcă prin stufărișuri. Cel mai bun moment să găsești cuiburile este mai și iunie, pe canalele liniștite mărginite de sălcii bătrâne, iar cel mai ușor le vezi dintr-o barcă lentă.

Îl poți vedea în excursia noastră de grup de birdwatching și fotografie și în tura foto de wildlife de 5 zile.

Curiozități

• Un constructor care își vinde casa. Masculul construiește întâi cuibul și îl folosește ca să atragă o femelă. Un mascul cu un cuib mai mare și mai bun are mai multe șanse.
• Părinți care pleacă. La cele mai multe păsări cântătoare ambii părinți cresc puii. La boicuș, de obicei rămâne doar unul: fie masculul, fie femela părăsește ouăle ca să înceapă un cuib nou cu alt partener, iar cel rămas crește singur puii.
• Cusut cu pânză de păianjen. Puful alb al semințelor de salcie și de plop și fibrele vegetale sunt ținute laolaltă cu pânză de păianjen. În timp ce construiesc, păsările adună pânzele și le folosesc ca ață, atât de bine încât cuibul își păstrează forma mult timp după ce au plecat.
• Numit după cuib. Pendulinus vine din latinescul pentru „atârnat”, după cuibul care se leagănă la capătul crenguței.

Statut și amenințări

Boicușul cuibărește din sudul și centrul Europei prin toată Asia și este clasificat de IUCN ca specie neamenințată (LC). Depinde de sălciile și plopii de lângă apă, așa că dispare oriunde acești copaci sunt tăiați și malurile curățate.

Pentru boicuș cel mai mare pericol sunt insecticidele. Își crește puii cu insecte mici și păianjeni, iar în multe sate din Delta Dunării soluțiile contra țânțarilor sunt folosite intens, adesea fără discernământ și fără nicio autorizație, omorând mult mai mult decât țânțari.