Nr. 15 în lista noastrăȘopârlița de frunzar (Ablepharus kitaibelii)

Șopârlița de frunzar (Ablepharus kitaibelii) este singurul scincid din România și una dintre cele mai mici șopârle din Europa. Pleoapele ei sunt sudate într-o fereastră transparentă, așa că, la fel ca un șarpe, privește lumea fără să clipească vreodată.

Este o șopârlă a pădurilor uscate de stejar și a pajiștilor însorite de pe podișul Dobrogei, nu a stufărișurilor și a canalelor. Cel mai apropiat loc de Delta Dunării unde specialiștii o monitorizează sunt Dealurile Beștepe, o culme joasă de la marginea Deltei Dunării, care face parte din situl Natura 2000 Delta Dunării.

Pe scurt

Când se poate observa în Delta Dunării și în Dobrogea

1. IanHibernare
2. FebHibernare
3. MarHibernare
4. AprDupă vreme
5. MaiActivitate de primăvară
6. IunActivitate de primăvară
7. IulDepunerea ouălor
8. AugEclozare
9. SepEclozare
10. OctDupă vreme
11. NoiHibernare
12. DecHibernare

Statut local

Calendar orientativ; activitatea depinde de temperatură și umiditate. Monitorizarea din România se face din mai până în septembrie. Nu există o estimare a abundenței.

Lista Roșie IUCN

Neamenințată în Europa și UE27 (Lista Roșie europeană, 2009); nu apare printre reptilele amenințate în revizuirea din 2025

Lista noastră

Nr. 15 din 30 · vezi lista completă

Descriere și identificare

Șopârlița de frunzar este o șopârlă zveltă și cilindrică, cu capul mic și ascuțit, fără gât vizibil și cu picioare foarte scurte. Corpul este acoperit cu solzi netezi și lucioși, suprapuși, așezați în șiruri ordonate, care îi dau un luciu de bronz lustruit sau de cupru. De-a lungul fiecărei părți a corpului trece de obicei o bandă mai închisă.

Trăsătura care dă numele speciei în engleză, „cu ochi de șarpe”, este ochiul. Pleoapele s-au unit într-o calotă transparentă, așa că șopârlița nu își poate închide ochii. Orificiul urechii, în schimb, este vizibil. Coada este mai lungă decât capul și corpul la un loc; este groasă la bază și se subțiază până la un vârf fin.

Femelele sunt în general mai mari decât masculii, cu corpul mai lung și coada mai scurtă, în timp ce masculii au picioarele mai lungi. Cu cel mult aproximativ 13 cm lungime totală, cea mai mare parte fiind coada, este o reptilă foarte mică. În litieră poate fi ușor confundată cu un pui de năpârcă sau cu un șarpe mic, până când se văd picioarele minuscule.

Populația din România aparține subspeciei Ablepharus kitaibelii stepaneki. Lucrările românești mai vechi, inclusiv fauna clasică a reptilelor din 1961 a lui Fuhn și Vancea, o numeau Ablepharus kitaibelii fitzingeri, iar Directiva Habitate a UE scrie numele Ablepharus kitaibelli.

Unde trăiește în Dobrogea

În România specia trăiește doar în sudul țării, până la aproximativ 200 m altitudine, în păduri rare de stejar și pe pajiști de pe versanți domoli, orientați spre sud. În Dobrogea este o specie a podișului continental. Ghidul național de monitorizare publicat în 2013 enumeră pentru ea locuri de cercetare în Munții Măcinului, în partea de sud a pădurii Babadag, pe Dealurile Beștepe, în rezervația Cheia, la Canaraua Fetii și în pădurea Dumbrăveni.

Dealurile Beștepe sunt locul unde se întâlnesc două lumi: o culme uscată, cu vegetație de stepă și de pădure, pe de o parte, și zonele umede ale Deltei Dunării, pe de alta. Șopârlița nu este o specie a stufărișurilor, grindurilor sau dunelor de nisip din Delta Dunării, așa că nu trebuie așteptată în excursiile cu barca pe canale.

Un studiu din 2011, care a comparat șopârlițele din pădurile Măcin și Babadag, a arătat că populațiile din Dobrogea erau foarte asemănătoare între ele și nu aveau preferințe clare de microhabitat, probabil pentru că habitatele de pădure de acolo sunt destul de uniforme.

O viață în litiera de frunze

Este o șopârlă de sol, care vânează în litieră, printre ierburi și tufișuri și sub pietre. Se mișcă repede, unduindu-se aproape ca un șarpe, și dispare în litieră la cel mai mic deranj. Prada ei sunt nevertebratele mici, printre care insecte, păianjeni și melci mici.

Șopârlița are de obicei două vârfuri de activitate, în primele ore după răsărit și în ultimele ore dinainte de apus. În căldura verii este adesea descrisă ca crepusculară, activă în jurul amurgului.

Specia depune ouă. Într-o populație studiată în Serbia, împerecherea a avut loc în aprilie și mai, ouăle au fost depuse din iunie până la jumătatea lui august, iar puii au apărut din august până în septembrie, cu o singură pontă de 2-4 ouă pe sezon. Pentru România, Fuhn și Vancea au raportat ponte de 4-5 ouă.

Conservare și observare responsabilă

La nivel european șopârlița de frunzar nu este considerată amenințată. A fost evaluată ca neamenințată în Europa și în UE27 în prima Listă Roșie europeană a reptilelor, publicată în 2009, și nu apare printre speciile amenințate în revizuirea din 2025. Specia este inclusă în anexa IV a Directivei Habitate a UE, care cere protecție strictă, iar în legislația românească este protejată prin anexa 4A a Ordonanței de Urgență a Guvernului 57/2007.

În România însă arealul ei este mic și fragmentat, iar Cartea Roșie a Vertebratelor din România (2005) o trece ca periclitată. Un studiu românesc din 2024 recomandă oprirea defrișărilor și a extinderii terenurilor agricole și a construcțiilor, controlul pășunatului intensiv și înlocuirea plantațiilor de salcâm și de pin cu stejar, pentru a proteja populațiile locale.

Nu întoarce pietrele și nu scormoni prin litieră ca să cauți șopârlițe. Microhabitatul este adăpostul animalului și este protejat prin lege. Cea mai bună șansă să o vezi este să mergi încet de-a lungul unei liziere însorite, într-o dimineață blândă de primăvară, și să te uiți la sol. Calendarul de mai sus arată activitatea sezonieră, nu câte șopârlițe sunt prezente.

Cum o cauți într-o tură foto

În turele noastre foto de mai multe zile în Delta Dunării și în Dobrogea, dealurile uscate și lizierele din nordul Dobrogei adaugă alte subiecte pe lângă păsările din zonele umede. O șopârliță de frunzar este întotdeauna o găselniță norocoasă. Ai nevoie de răbdare, de un unghi jos și de o apropiere liniștită, iar rezultatul este una dintre cele mai neobișnuite reptile mici din Europa.