Nr. 16 în lista noastrăȘopârla de nisip (Eremias arguta)

Șopârla de nisip (Eremias arguta) este o șopârlă a stepelor din Asia Centrală, care își atinge limita vestică pe dunele de nisip din Delta Dunării. În Uniunea Europeană trăiește doar în România, iar aproape toate semnalările din România provin de pe grindurile nisipoase și de pe plajele din Delta Dunării.

Este iute, bine camuflată pe nisip și ușor de trecut cu vederea până când țâșnește de la un smoc de iarbă la altul.

Pe scurt

Când se poate observa în Delta Dunării și în Dobrogea

1. IanHibernare
2. FebHibernare
3. MarHibernare
4. AprDupă vreme
5. MaiÎmperechere
6. IunÎmperechere
7. IulDepunerea ouălor
8. AugActiv
9. SepActiv
10. OctDupă vreme
11. NoiHibernare
12. DecHibernare

Statut local

Calendar orientativ; activitatea depinde de soare și de temperatura nisipului. Nu există o estimare a abundenței.

Lista Roșie IUCN

Neamenințată în Europa și Vulnerabilă în UE27 (Lista Roșie europeană, 2025)

Lista noastră

Nr. 16 din 30 · vezi lista completă

Descriere și identificare

Șopârla de nisip este o șopârlă mică și robustă, cu capul înalt și coada relativ scurtă. Spatele este maro cenușiu, marcat cu șiruri de oceli: mici pete albicioase înconjurate de solzi închiși, dispuse pe toată lungimea corpului. La exemplarele tinere ocelii se pot uni în linii deschise, paralele cu coloana. Abdomenul este albicios și fără pete.

Masculii mai bătrâni pot avea solzi aspri, ca niște tuberculi, pe cap și pe gât, care le dau un aer ușor de dragon. Ambele perechi de picioare au solzi bine dezvoltați, pe care șopârla îi folosește la săpat, așa că poate dispărea într-o clipă în nisipul afânat.

Doar alte două șopârle mici îi împart arealul în Europa: șopârla cenușie și șopârla de iarbă. Femelele de șopârlă cenușie pot semăna la prima vedere, dar au coada vizibil mai groasă. Combinația dintre nisipul deschis, șirurile de oceli deschiși și țâșnirile foarte rapide, joase, este tipică pentru șopârla de nisip.

O șopârlă a dunelor din Delta Dunării

Prima semnalare din România a venit de lângă lacul Sinoe, chiar la începutul secolului XX, iar în 1911 Grigore Antipa a confirmat specia pe dunele de nisip din Delta Dunării. De atunci a fost semnalată pe grindurile marine Letea și Caraorman, la Sărăturile și Sfântu Gheorghe, iar în sudul Deltei Dunării la Periteașca, pe Grindul Perișor, Grindul Lupilor, la Gura Portiței, pe Grindul Chituc, la Histria și la Vadu. Există și semnalări vechi de la Enisala și Jurilovca.

Trăiește pe dune cu vegetație rară, atât pe grindurile nisipoase din partea de vest a Deltei Dunării maritime și de-a lungul litoralului, cât și pe grindurile complexului lagunar Razim Sinoe. La Sfântu Gheorghe a fost găsită doar pe dune mici, cu vegetație, de pe plajă. În afara Dobrogei, specia a fost confirmată din nou în 2007 în rezervația de dune de nisip Hanu Conachi, din sudul Moldovei, unde o mare parte din habitatul ei a fost distrusă de plantațiile de salcâm.

Pe Grindul Chituc, Zsolt Török a urmărit, într-o singură zi de august a anului 2007, primul șir de dune înalte, cu vegetație, din spatele plajei. De-a lungul unei fâșii înguste, lungi de aproximativ 3,2 km și late de doar câțiva metri, a numărat 371 de șopârle de nisip, aproape toate adulte. Șopârlele au fost găsite de la acest șir de dune spre interior doar până la marginea vegetației mai dese, dominate de pipirig. A fost o numărătoare de o zi, într-un singur habitat foarte îngust, nu o estimare pentru toată Delta Dunării.

Alergare, săpat și reproducere

Șopârla de nisip este foarte iute. Pe nisipul deschis se mișcă de obicei în țâșniri scurte și rapide între plante, cum sunt smocurile de iarbă sau tufișurile mici, care îi servesc drept adăpost. Când este deranjată poate alerga mult înainte să se oprească, dar o apropiere lentă și atentă permite adesea o observație bună.

Capacitatea de a se îngropa repede în nisip, împreună cu culorile care se potrivesc cu solul, îi permite să trăiască în locuri deschise, cu vegetație rară, unde alte șopârle ar fi mai expuse prădătorilor. Pe Chituc șopârlele se adăposteau sub tufele de perișor de nisip, pelin, sărătură și scai de mare.

După Fuhn și Vancea, populația din România se împerechează în mai și iunie, iar o pontă de obicei de patru ouă este depusă la începutul lui iulie. Hrana este alcătuită din nevertebrate mici, mai ales insecte, cum sunt gândacii și furnicile, și din păianjeni.

Conservare și observare responsabilă

La nivel global șopârla de nisip este evaluată ca neamenințată, pentru că are un areal foarte mare în Asia. În Lista Roșie europeană publicată în 2025 este neamenințată în Europa ca întreg, dar vulnerabilă în UE27, unde apare doar în România. Prima evaluare europeană, din 2009, o considera aproape amenințată în Europa și vulnerabilă în UE27 și numea dezvoltarea litoralului pentru turism și în scopuri militare drept amenințări majore.

În România este trecută ca periclitată în Cartea Roșie a Vertebratelor din România (2005) și ca vulnerabilă în Lista Roșie a Rezervației Biosferei Delta Dunării. Nu este inclusă în Directiva Habitate a UE, dar este strict protejată în România, ca specie de interes național, prin anexa 4B a Ordonanței de Urgență a Guvernului 57/2007 și este inclusă în anexa III a Convenției de la Berna.

Dunele cu vegetație de care depinde sunt fragile. Rămâi pe potecile și drumurile existente, nu conduce și nu campa pe dune și nu încerca să prinzi șopârlele sau să le scoți din nisip. Calendarul de mai sus arată activitatea sezonieră, nu câte șopârle sunt prezente.

Cum o vezi într-o excursie în natură

În sejururile noastre de mai multe zile în natura Deltei Dunării, grindurile nisipoase Letea și Caraorman și plajele sălbatice de pe litoral oferă o șansă să vezi această șopârlă de stepă la marginea de vest a arealului ei. Urmărește nisipul deschis dintre smocurile de iarbă într-o zi caldă și însorită și fii pregătit pentru o observație foarte scurtă.