Nr. 208 în lista noastrăDumbrăveanca (Coracias garrulus)

O pasăre turcoaz, cu spatele de culoarea scorțișoarei, stă nemișcată pe o creangă uscată deasupra stepei. Apoi se lasă pe pământ, înșfacă un gândac și zboară înapoi pe aceeași creangă, iar când își deschide aripile, acestea sclipesc în albastru violet intens și negru. Dumbrăveanca este pasărea pentru care fotografii noștri vin în Dobrogea în iunie și una dintre cele mai colorate păsări din Europa.

Când o poți vedea în Delta Dunării și Dobrogea

1. IanAbsentă
2. FebAbsentă
3. MarAbsentă
4. AprRară
5. MaiModerată
6. IunModerată
7. IulModerată
8. AugModerată
9. SepModerată
10. OctFoarte rară
11. NovAbsentă
12. DecAbsentă

Statut aici

Oaspete de vară, cuibăritoare.

Lista Roșie IUCN

Risc scăzut

Lista noastră

Nr. 208 din 385 · vezi toată lista

Cum se recunoaște

Are mărimea unei stăncuțe, cu capul mare și ciocul negru, puternic, ușor încovoiat. Capul, pieptul și abdomenul sunt albastru turcoaz, spatele maro cald, de culoarea scorțișoarei, iar aripile au la umăr o bandă albastru violet intens. În zbor aripile par albastru electric cu vârfurile negre, iar coada este albastră cu colțurile închise. Masculul și femela arată aproape la fel. Juvenilii sunt mai șterși și mai maronii, cu mai puțin albastru.

Când stă pe un post, stă dreaptă și nemișcată minute în șir pe o creangă uscată, pe un stâlp de gard sau pe un fir electric, adesea de-a lungul drumurilor prin zone deschise. Strigătul ei este un „rac rac” aspru, ca de cioară, și adesea o auzi înainte să observi pasărea.

Hrană și cuibărit

Dumbrăveanca vânează așteptând. De pe post urmărește pământul și se lasă asupra insectelor mari, gândaci, lăcuste și greieri, uneori și asupra șopârlelor, broaștelor sau șoarecilor mici, apoi duce prada înapoi pe post și o lovește înainte să o înghită.

Cuibărește în scorburi și nu și le sapă singură. Folosește scorburi vechi de ciocănitoare în plopi și sălcii, cavități în copaci bătrâni, găuri în malurile de nisip și de loess, crăpături în ziduri și în clădiri vechi și cuiburi artificiale. Femela depune de obicei patru sau cinci ouă albe, iar puii stau în scorbură aproape o lună.

Unde se poate vedea în Delta Dunării și în Dobrogea

Dumbrăvencele sosesc din Africa la sfârșitul lui aprilie și începutul lui mai și pleacă în august și septembrie. Le plac zonele deschise, uscate și calde, cu câțiva copaci: cele mai multe cuibăresc în Dobrogea, în stepă și în terenurile agricole cu șirurile lor de plopi și cu firele electrice. În Delta Dunării cuibăresc mai ales pe grindurile mari, Letea, Caraorman și Grindul Chiliei, dar și de-a lungul canalelor, în scorburile sălciilor bătrâne. Lista păsărilor din Rezervația Biosferei Delta Dunării, publicată în 2023, estimează 500-600 de perechi în Delta Dunării și în complexul lagunar Razim Sinoe. Lista noastră o notează ca moderată din mai până în septembrie.

Pentru fotografi, tura foto privată din hide la prigorii, dumbrăvence și cucuvele în Dobrogea are loc între 7 mai și 25 iulie, când dumbrăvencele sunt ocupate la cuiburi. Pasionații de păsări o pot vedea și în excursia de grup de birdwatching.

Curiozități

• De ce „roller”. Primăvara masculul urcă sus și apoi se prăbușește, rostogolindu-se dintr-o parte în alta, cu strigăte puternice. Acest zbor nupțial i-a dat numele englezesc, roller, adică „cea care se rostogolește”.
• O vorbăreață. Garrulus înseamnă în latină „guraliv”, după strigătele ei gălăgioase.
• O apărare urât mirositoare. Când un prădător bagă mâna sau botul în cuib, puii de dumbrăveancă varsă un lichid portocaliu cu miros urât. Funcționează ca avertisment și face cuibul neplăcut de cercetat.
• Salvată de cuiburi artificiale. În vestul României, Grupul Milvus a montat peste 800 de cuiburi artificiale într-un proiect LIFE; în primul an le-au folosit 84 de perechi de dumbrăvence, iar în al cincilea an 217 perechi.
• Albastru din structură. Albastrul penelor nu este un pigment: vine din structura fină a penelor, care împrăștie lumina.

Statut și amenințări

Dumbrăveanca cuibărește din sudul Europei și nordul Africii până în Asia Centrală și iernează în Africa la sud de Sahara. A fost clasificată de IUCN ca aproape amenințată (NT) din cauza unui declin accentuat în Europa, iar din 2015 este clasificată ca specie neamenințată (LC). Totuși dispare oriunde copacii bătrâni sunt tăiați, gardurile vii scoase și pajiștile arate.

Pentru dumbrăveancă cel mai mare pericol este chimia agriculturii moderne. O pereche are nevoie de foarte multe insecte mari și mamifere mici ca să își crească puii, iar pesticidele și otrăvurile pentru rozătoare iau exact această hrană, de pe câmpurile Dobrogei până la marginile Deltei Dunării.