Nr. 13 în lista noastrăGârlița mare (Anser albifrons)

Gârlița mare (Anser albifrons) este cea mai numeroasă gâscă din România iarna. În fiecare toamnă sosesc sute de mii din tundra arctică a Rusiei, iar din noiembrie până în martie stolurile lor umplu cerul deasupra lagunelor din sudul Deltei Dunării și al câmpurilor din Dobrogea.

Printre ele călătoresc cele mai multe dintre gâștele cu gât roșu din lume, ceea ce face din stolurile de gârlițe unul dintre marile spectacole de iarnă ale naturii din Europa.

Pe scurt

Când se poate observa în Delta Dunării și în Dobrogea

1. IanStoluri de iarnă
2. FebStoluri de iarnă
3. MarStoluri, plecare
4. AprUltimele păsări
5. MaiÎn Arctica
6. IunÎn Arctica
7. IulÎn Arctica
8. AugÎn Arctica
9. SepÎn Arctica
10. OctPrimele sosiri
11. NoiSosirea principală
12. DecStoluri de iarnă

Statut local

Oaspete de iarnă, foarte comună din noiembrie până în martie; lipsește vara, când cuibărește în Arctica.

Lista Roșie IUCN

Neamenințată (LC)

Lista noastră

Nr. 13 din 374 · vezi lista completă

Cum se recunoaște

Este o gâscă de mărime medie, cenușiu maronie, mai mică și mai închisă decât gâsca de vară. Adulții au o pată albă la baza ciocului, de la care vine numele speciei, și dungi negre neregulate pe abdomen. Ciocul este roz la păsările care iernează în România, iar picioarele portocalii.

Juvenilii nu au pată albă și nici dungi negre pe abdomen. Le capătă treptat în prima iarnă, așa că în decembrie și ianuarie mulți tineri au doar puțin alb în jurul ciocului.

Rara gârliță mică, o specie amenințată la nivel global, apare și ea în număr mic printre stoluri. Este mai mică, are ciocul mai scurt, de un roz mai aprins, pata albă urcă mai sus pe frunte și are un inel galben în jurul ochiului. Deosebirea celor două cere observații bune și ceva experiență. Strigătul gârliței mari este un gâgâit înalt, melodios, ca un râs, foarte diferit de vocea gravă a gâștei de vară. Un stol mare se aude cu mult înainte să se vadă.

Din tundră până în Dobrogea

Gârlițele mari cuibăresc în tundra arctică din nordul Rusiei, unde își fac cuibul pe pământ și își cresc puii în scurta vară arctică. Toamna, păsările care folosesc ruta de migrație a Mării Negre și a Câmpiei Panonice zboară spre sud-vest, spre câmpiile din jurul vestului Mării Negre. Primele păsări ajung în România în octombrie, sosirea principală are loc în noiembrie și decembrie, iar stolurile pleacă în februarie și martie. Familiile migrează împreună, iar tinerii învață drumul și locurile de iernat de la părinți.

Viața de zi cu zi iarna

Iarna gâștele urmează un ritm regulat. Își petrec noaptea pe apa lacurilor și lagunelor mari, unde sunt ferite de vulpi și de alți prădători. În zori, stol după stol se ridică de pe apă și zboară spre câmpuri să se hrănească, mai ales cu grâu de toamnă tânăr și alte culturi. Seara se întorc la locul de înnoptat. Mulți pasionați de păsări consideră aceste zboruri de dimineață și de seară cea mai memorabilă parte a unei vizite de iarnă în Dobrogea.

Zăpada și gerul schimbă repede imaginea. Când câmpurile sunt acoperite sau lacurile îngheață, gâștele se pot muta în alte zone de hrănire, așa că efectivele locale se pot schimba de la o săptămână la alta.

Câte vin în România

Numărătorile coordonate de pe coastele de nord-vest ale Mării Negre, în iernile 2017/18-2021/22, au găsit un maxim anual mediu de peste 385.000 de gârlițe mari în România, Bulgaria și Ucraina. În medie, aproximativ 77% dintre ele erau în România, unde efectivele atingeau de obicei vârful în decembrie. Primul recensământ național al gâștelor din România, în noiembrie 2020, a înregistrat 348.858 de păsări. Recensământul gâștelor făcut în paralel cu numărătoarea păsărilor de apă din ianuarie, în sud-estul României, a găsit 262.784 de păsări în ianuarie 2026 și 414.024 în ianuarie 2025.

Principalele locuri de înnoptare sunt pe lagunele și lacurile din sud și din est, inclusiv complexul Razim Sinoe din sudul Deltei Dunării, și pe lacuri precum Balta Albă și Strachina, mai spre interior. În jurul acestor locuri gâștele se hrănesc pe terenurile agricole din Dobrogea și din estul Câmpiei Române.

Partenerele gâștei cu gât roșu

Gâsca cu gât roșu, amenințată la nivel global, călătorește și se hrănește aproape întotdeauna cu gârlițele mari, folosind stolurile lor mari pentru siguranță. Cercetarea cu răbdare a unui stol de gârlițe este cea mai bună cale de a găsi această însoțitoare mică și colorată.

Curiozități

• Un nume scris pe față. Numele științific albifrons vine din latinescul albus, „alb”, și frons, „frunte”, după pata albă de la baza ciocului.
• Familii care durează ani. Legătura de familie este neobișnuit de lungă. Tinerii pot rămâne cu părinții mai mulți ani, iar în grupurile de familie au fost văzuți chiar și bunici. Probabil este un caz unic printre rațe, gâște și lebede.
• Ciocuri roz și ciocuri portocalii. Gâștele care iernează în România aparțin subspeciei europene, cu ciocul roz. Gârlița mare din Groenlanda, mai închisă, care iernează mai ales în Irlanda și Scoția, are de obicei ciocul portocaliu.
• Mii de kilometri de două ori pe an. Gâștele care iernează în Dobrogea zboară câteva mii de kilometri între tundra arctică a Rusiei și coasta Mării Negre, oprindu-se pe drum să se odihnească și să se hrănească.

Statut și conservare

Gârlița mare este răspândită în Arctica și clasificată pe Lista Roșie IUCN globală ca specie neamenințată (LC). În România este specie de vânat, vânată legal iarna în afara zonelor strict protejate. Pentru că gâștele cu gât roșu se hrănesc și zboară în aceleași stoluri, vânătoarea și deranjul din locurile de hrănire și de înnoptare afectează și această specie amenințată. Locurile de înnoptare liniștite și zonele de hrănire nederanjate sunt cele mai importante condiții pentru gâște iarna.

Când urmărești gâștele, rămâi la marginea câmpurilor, folosește mașina pe post de ascunzătoare acolo unde se poate și nu ridica niciodată stolurile în zbor.

Observarea gâștelor iarna, în excursiile noastre

În excursia noastră privată de iarnă pentru păsări și fotografie, programul se construiește în jurul gâștelor. Urmărim zborurile de dimineață de la locurile de înnoptare, cercetăm stolurile care se hrănesc după gâște cu gât roșu și gârlițe mici și combinăm câmpurile cu gâște cu lagunele din sudul Deltei Dunării, unde iarna se adună și răpitoare și alte păsări de apă.