Nr. 155 în lista noastrăCormoranul mare (Phalacrocorax carbo)

Pe o salcie uscată de pe malul canalului stau înșirați cormorani negri, cu aripile desfăcute ca niște steaguri, la uscat. Este una dintre imaginile cele mai cunoscute ale Deltei Dunării. Cormoranul mare este un pescar subacvatic desăvârșit și una dintre cele mai numeroase păsări mari de aici.

Când o poți vedea în Delta Dunării și Dobrogea

1. IanAbundentă
2. FebAbundentă
3. MarAbundentă
4. AprAbundentă
5. MaiAbundentă
6. IunAbundentă
7. IulAbundentă
8. AugAbundentă
9. SepAbundentă
10. OctAbundentă
11. NovAbundentă
12. DecAbundentă

Statut aici

Sedentară.

Lista Roșie IUCN

Risc scăzut

Lista noastră

Nr. 155 din 385 · vezi toată lista

Cum îl recunoști

Adultul este negru, cu luciu metalic albastru verzui pe corp și bronzat pe aripi, unde fiecare pană are marginea închisă, ca un desen de solzi. Ciocul este lung, gros și încovoiat la vârf, iar la baza lui are o piele golașă galbenă, mărginită de alb pe obraz și bărbie. Primăvara, în penajul nupțial, are pe coapse câte o pată albă mare și pe cap și gât pene fine, albe, ca o brumă. Juvenilii sunt maro, cu abdomenul alb murdar.

Pe apă înoată jos, cu corpul aproape scufundat și ciocul ridicat oblic. În zbor are gâtul întins și coada lungă și zboară adesea în linii sau în V, ca gâștele. Față de cormoranul mic, este de două ori mai mare, cu gâtul lung și ciocul masiv.

Un pescar sub apă

Cormoranul mare vânează scufundându-se de la suprafață și urmărind peștele sub apă, propulsat de picioarele cu toate cele patru degete unite prin membrană. Coboară de obicei la câțiva metri, dar poate ajunge la peste 10 metri. Penajul lui reține mai puțin aer decât al altor păsări de apă, ceea ce îi reduce plutirea și îl ajută să se scufunde, dar îl udă; de aceea stă apoi cu aripile desfăcute la soare și în vânt. Prinde mai ales pești de 10-25 cm și mănâncă în jur de 400-500 de grame pe zi.

Pe lacurile Deltei Dunării vezi adesea cormorani care pescuiesc împreună cu pelicanii: cormoranii scot peștele spre suprafață, iar pelicanii îl adună în pungă.

Cuibul și puii

Cuibărește în grupuri mari, de obicei în sălcii, alături de stârci, egrete și țigănuși. Cuibul este o platformă de crengi și stuf. Femela depune trei până la patru ouă albastru deschis, cu un strat calcaros, clocite de ambii părinți aproximativ 30 de zile. Puii ies golași și negri și sunt hrăniți cu pește regurgitat. După câțiva ani, excrementele bogate în acid uric ard frunzele, iar sălciile în care cuibăresc cormoranii se usucă; de aceea grupurile de cuiburi se mută din loc în loc.

Unde și când îl vezi în Delta Dunării

Îl vezi tot anul, practic în fiecare excursie: pescuind pe lacuri, zburând în linii peste stuf sau uscându-și aripile pe crengile sălciilor. Primăvara și vara cuibărește în număr mare, iar toamna și iarna se adaugă păsări venite din nord. Seara stolurile se întorc în linii lungi spre locurile de înnoptare, un spectacol frumos în lumina aurie, în excursiile și sejururile noastre.

Curiozități

• Pescarii Asiei. În China și în Japonia, pescarii folosesc de secole cormorani dresați ca să prindă pește, o tradiție care se mai păstrează în câteva locuri.
• Aripile la uscat. Cormoranul își desface aripile nu din căldură, ci ca să-și usuce penajul ud, iar poziția aceasta îi ajută probabil și digestia.
• Ochi verzi. Adultul are ochii de un verde smarald, unul dintre detaliile pe care le vezi doar de aproape.
• Victima campaniilor de „optimizare”. La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, în Delta Dunării s-au făcut campanii împotriva păsărilor ihtiofage, iar cormoranii au fost printre cei mai loviți.

Statut și amenințări

Cormoranul mare este răspândit în Europa, Asia, Africa, Australia și estul Americii de Nord și este clasificat ca specie neamenințată (LC) de IUCN. În Europa efectivele au crescut mult după protecția din anii 1980, iar specia este adesea în conflict cu pescarii și cu amenajările piscicole.

În Delta Dunării, astăzi, cea mai mare amenințare pentru natură sunt bărcile rapide. Valurile și zgomotul lor ridică de pe apă cormoranii care pescuiesc și deranjează grupurile de cuiburi din sălciile de pe marginea apei. De aceea bărcile noastre merg încet pe canale.